Vara asta...

Poliţiştii te trag pe dreapta, în timp ce te saturi de patul de-acasă şi îţi doreşti să te trezeşti din somn într-un pat de femeie frumoasă, pe o stradă desenată de-un copil. Ajungi la birou unde ai un şef idiot, care nu înţelege că tu trebuie să-noţi. Te întorci din ce în ce mai bărbat şi uiţi că ai avut 18 ani, erai nebun, iubeai şi n-aveai bani. Povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche iar trenul accelerat Bucureşti – Mangalia, pleacă-n 5 minute de la linia 5. De ce cântăm noi acest cântec? Americanii-s de vină. Binele şi răul se joacă-n jurul tău, te întrebi de ce lumea te vrea cum nu te poate avea şi zâmbeşti. Vara asta ai să te-ndrăgosteşti. Asta am învăţat până acum de la Tudor Chirilă. Interviul ăsta este pentru cei care cred că dragostea va mai schimba ceva. Este despre Tudor Chirilă. Deci despre mare. Aşadar... interviul !!! Click !!!

Eşti celebru sau nu?
Nu eu decid asupra stării mele de celebritate.

Am mers în spatele tău mai devreme şi toţi care treceau pe lângă tine întorceau capul.
Puştime poate. Nu e relevantă plimbarea de azi.

Doamna de la Sala Palatului unde voi repetaţi şi eu te-am aşteptat mi-a zis că eşti de treabă.
S-a pus în discuţie că n-aş fi de treabă?! Nu ştiu ce impresie las. Eu chiar sunt de treabă. Sau vreau să cred că sunt de treabă.

Eşti arogant?
Depinde din ce parte priveşti. Nu sunt foarte sociabil. Asta poate să treacă drept aroganţă. Nu sunt arogant. Şi dacă aş fi arogant nu ar fi un păcat incredibil de mare.



Te-am sesizat des ca pe un individ talentat. Ai avut nevoie vreodată de mai mult talent?
Tot timpul e nevoie de mai mult. Sergey Bubka probabil a vrut să sară şi peste 6.06. Îşi tot ridica ştacheta. A sărit 6.16 până la urmă. E bine totuşi să-ţi echilibrezi pornirile. Poţi pica în plasa nemulţumirii de sine. Poţi ajunge un veşnic nemulţumit care nu se mai bucură la depăşirea unui obstacol, ci la întrevederea celuilalt. Adică e important după ce ai depăşit un obstacol să te bucuri că l-ai depăşit. Nu să-l vezi pe următorul. Trebuie să întorci capul şi să zici, “i-auite bă ce-am sărit”.

Să zâmbeşti.
Trebuie să te bucuri. Eu uit. Să zicem însă, că în perioada asta experimentez bucuria lucrurilor pe care le realizez.

Mergi relaxat. Pari mulţumit. Eşti?
Învăţ să fiu mulţumit de lucrurile simple. Că suntem sănătoşi de pildă. Sănătos visezi mai bine decât bolnav. În ultima vreme, în jurul meu s-au întâmplat mai multe nenorociri care au înseamnat boală sau moarte. Nu m-au afectat pe mine direct, sau pe familia mea, ci pe oameni foarte dragi mie. Am realizat că trebuie să te bucuri de ce ai. Nu de ce nu ai. Aşa mi-a zis mie cineva. Eu am destul de multe. Trebuie să învăţ să mă şi bucur de ele.

Poate reuşita ta cea mai mare e că există şanse ca peste 50 de ani cineva, în drum spre mare, să asculte “Vara asta”. Sau “Vama Veche”.
Să dea Dumnezeu să fie atât de perene cât le dai. 50 de ani... e mult. E şi visul meu să fac lucruri durabile. Permanenţa şi durabilitatea şi-au schimbat definiţia în ultima vreme. Lucrurile sunt mai perisabile. Arhitecţii sunt mai fericiţi. Constriesc o casă despre care ştiu sigur că va rezista. Noi ne jucăm cu lucruri efemere. Să dea Dumnezeu ca peste 50 de ani cineva să asculte “Vara asta”. Ar fi frumos. Dar cu ce mă încălzeşte pe mine asta? E important să le asculţi acum.

E şansa pe care ţi-o dă muzica. Jurnalismul nu ţi-o dă.
Da. Să rămâi. Pink Floyd ştiu sigur c-o să rămână. Voi, jurnaliştii, sunteţi fluturi de-o zi.



Nu sunt jurnalist. Sunt intervievator. Tatăl tău a fost singurul jurnalist despre care am văzut că lumea îşi aduce aminte.
Tata a lăsat şi 29 de cărţi. Noi încercăm să-i ducem numele mai departe din dorinţa de a-l ţine în viaţă. Eu zic că tata a fost mai mult decât un jurnalist. Asta o spun şi colegii lui. Deci un norocos.

Te-ai săturat să te saturi de patul tău de-acasă?
Ce melodie veche. M-am săturat de patul meu de-acasă. Da. Mă întrebi dacă mai am dor de ducă!?

Pe de-o parte. Pe de alta mă refer şi la muzica veche.
Dacă te referi la muzică nu m-am săturat. Îmi place să cânt melodiile vechi. Dar îmi place şi mai mult să le cânt pe cele noi. E o lege firească, pentru că eşti ceea ce evoluezi.

Şi dacă ne referim la patul de-acasă?
Îmi e din ce în ce mai drag de patul de-acasă. Sunt foarte obosit în perioada asta şi am nevoie de liniştea de-acolo. Şi mi-e dor de mare. Mie întotdeauna o să-mi fie dor să mă urc în maşină şi să plec la mare. Da’ nu de marea în care să mă urc pe mese după o noapte de băut mi-e dor. Mi-e dor de marea în care să stau şi să mă uit. Sau de marea în care să înnot 2 km, cum am făcut anul trecut. Anul trecut am înnotat atât de mult, că m-am speriat de liniştea din larg. Acolo mi-am dat seama că sunt fericit. De asta mă duc. La mare realizez că sunt fericit.



Octavian Paler povestea că marea îi dă senzaţia prezentului. Dar că şi ea îi uită pe cei care au avut naivitate să creadă că măcar acolo nu există decât prezent.
Da. E frumos spus. Am un vers pe albumul pe care l-am lansat, “marea îmi dă mereu înapoi, tot ce oamenii îmi iau”. Asta cu toată monotonia ei. Că până la urmă ce e? O întindere nesfârşită de apă. Şi o plajă. Munţii sunt diverşi. Nu sunt un om al muntelui, deşi apreciez valorile pe care muntele le sădeşte-n om. E un formator de caractere. Muntele formează omul şi marea formează sufletul.

Mihai Dobrovolschi zicea la un moment dat că muntele te smereşte. Că te face să priveşti în sus.
Asta spunea Dobrovolschi. Alţii spun că muntele te provoacă. Nu m-a dominat niciodată muntele. Marea te reduce la tăcere.

Care e ziua ta de vară?
Cea mai tare zi?

Nu. Aveai versul acela în “Epilog”. Că dragostea o înveţi într-o zi de vară.
“Asta singur într-o zi de vară o vei afla”. E frumoasă întrebarea. E ziua din curte de la 2 Mai. Cu o brânză, cu roşii. Cu hamsii. Cu o salată de vinete. Cu copii care se jocă-n curte. Cu o baie-n marea de lună august. Aia e. Ziua în care înveţi dragostea poate fi oricând. Da’ trebuie să fie vara. Încă n-a venit vara. Şi anul ăsta n-a fost puf de luna mai.

A fost.
Nu e… trebuie să fie mult.



Ai trecut de la Vama Veche la Vama. Ce-ai pierdut?
Nişte prieteni. Sau poate nu mi-au fost, dacă i-am pierdut. Aici nu ştiu să răspund. Atât.

Atât?
Da. E foarte mult. Cam ce pierzi într-un divorţ. O nevastă.

“Urâtă şi cam proastă”.
Nu ştiu. N-am avut parte încă. Sper să mă ferească Dumnezeu.

Ce-ai câştigat că ai trecut la Vama?
Nişte profesionişti. Mă tem de a mai face definiţii despre prietenie. Mi-am reconsiderat lucrurile. Prietenii îi număr pe degetele de la o mână acum. Cred că Eugen e prietenul meu. E importantă chestia asta. Şi mai cred că e un colectiv în care există respect. S-ar putea ca cele care sunt în acest colectiv să nască o prietenie mai puternică. Vama Veche s-a născut ca-n visul unei nopţi de vară. Ca-n Shakespeare. Hai.



Cu Vama Veche a fost mai romantic.
Acum sunt nişte oameni cu alt tip de responsabilităţi. Deci s-a câştigat profesionalism. Şi o viziune unitară asupra muzicii. Deşi, suntem şi aici în conflicte mari... din punct de vedere tematic.

Care a fost cel mai mare număr de oameni care te-au aplaudat?
15000. Poate 20000.

Ai avut şansa sportivilor. Eu privesc cu invidie.
E un sentiment, când se întâmplă. E diferenţa de la muzică la teatru. La teatru te aplaudă o sală de 400 de oameni. E un alt tip de aplauze. Aici într-adevăr, poţi s-o iei razna.

Ai luat-o vreodată? Ai mai luat-o.
Am avut nişte derapaje, da’ le-am controlat repede. N-ai cum să n-ai. Mi-am învăţat repede lecţiile. Am un prieten jucător de bursă şi câştigător, în general. Spune, “nu mă sinucid când pierd, nu deschid şampania când câştig”. Sunt mai pregătit acum să mă aplaude 15000 de oameni decât atunci.




Actor bun eşti?
Nu mă întreba pe mine.

De la tine mă interesează să ştiu.
Sunt actor foarte bun. Da’ dacă tu vei scrie întrebarea asta cu răspunsul “sunt un actor foarte bun”, va fi tendenţios. Trebuie să spui că n-am vrut să răspund în primă fază, pentru că nu eu trebuie să dau răspunsul ăsta. Adică ai grijă cum scrii. Din răspunsurile astea reiese aroganţa.

Ce certitudini ai până acum Tudor?
Am multe. Una dintre ele e că nu putem controla nimic. Şi că suntem extrem de fragili.

E o melodie asta. How fragile we are.
Da. A lui Sting. Numai că eu am experimentat chestia asta şi m-am uitat în jur. Este superb cum o rasă cu o asemenea fragilitate poate să construiască lucruri atât de mari. Ceea ce n-a înţeles omenirea nici până acum, e că piramidele alea s-au construit când ei s-au unit. Suntem atât de fragili singuri şi atât de puternici uniţi. Asta e o certitudine, că suntem fragili. Altă certitudine pentru mine este existenţa lui Dumnezeu. Sunt prea multe lucruri care ar putea fi lăsate la voia întâmplării. Nu e întâmplător. Cam asta.

Felicitări.
Pentru ce?

În general.
Mulţumesc. Sperăm să ne iasă bine. Asta nu e o certitudine. O certitudine e că discul ăsta îmi place mie şi atunci este un disc bun. Să scrii şi că l-am lansat pe vamamusic.ro.

Naaisss

Vlad Craioveanu: " E tentant să vorbeşti de bătrâneţe până în 25 de ani, cam aşa " .

21 scapă de Morar

Ăla cu sprânceana ridicată a bănuială, tot timpul. Omul e într-o continuă incertitudine. Tot timpul bănuieşte. D-aia priveşte cu sprânceana ridicată spre tot ce se întâmplă-n jur. E într-o mirare perpetuă. Cred că merita totuşi un rol în "Clanul Sprânceană". Viaţa e nedreaptă. Un prieten a nimerit într-o dimineaţă pe 21. Zice că Morar toată emisiunea râde şi Buzdugan vorbeşte. Înseamnă că după perioada asta de mirare, de incertitudine, Morar a reuşit o concluzie. I se potriveşte mai bine rolul de "aplaudaci". Îi ştiţi. Ăia care râd, aplaudă şi se bucură la semn, în emisiunile tv. În timp ce se chinuia să şi ridice sprânceana să şi vorbească simultan, privea din când în când spre oamenii care râdeau în spate degeaba. Pe princiul "Ce mişto de ăştia. Pot să şi râdă să şi aplaude în acelaşi timp". Mihai îşi dorea să fie în locul lor. Atunci Morar a decis să se axeze mai mult pe partea de reacţie a emisiunii. Şi aşa a început să râdă. Buzdugan cu poanta... el cu reacţia. Radio 21 scapă de Morar. Cică şi-ar fi depus demisia. Pleacă şi Buzdugan. Şi-a dat seama că n-o să mai aibă cine să râdă.

Andresan Sensual Plugaru

Pe Plugaru o reprezintă bine numele. Are ceva din cei care merg cu plugul. Sau cu pluguşorul. Cred că ar fi o bună tractoristă. Nu-şi dă seama de ce potenţial are. Laura Andreşan nu mai vrea să fie prostituată. Şi-a dat seama că nu e bine. Şi-a pus ochelari. Uneori te trezeşti că-şi mai pune şi pălărie. Eu cred că o căciulă ar fi mai cinstită. Vorbeşte mult. Asta e nasol. Curvele n-ar trebui să vorbească. Vorba lui Smiley. Gura ei ar trebui să fie prea ocupată cu altceva. I-am mai dat o dată atenţie. Am făcut un interviu cu ea. Simţeam eu nevoia s-o fac de rahat. Să recunoască. Să zică domne că e curvă. A zis. Despre Simona Sensual poza asta spune mai mult decât orice. O poză cât o mie de cuvinte. Fiţe. Piruete. Maşini. Ia uite ce balcon de bloc de pensionari. Plin de senzualitate. Cred totuşi că o poartă care scârţie ar avea mai multă legătură cu ea.

Băi şi totuşi. De ce apar astea prin ziare?! De ce aş cumpăra un ziar care are pe prima pagină pe una dezbrăcată? Pe principiul... "A uite-o pe Alina Plugaru dezbrăcată. Nu vă supăraţi, cât costă ziarul?". Băi ştirea nu poate fi Alina Plugaru dezbracata. Ştirea e Alina Plugaru în tricou. Dezastrul nu vine din faptul că dau ăştia sâni prin ziare. Dezastrul e că sunt aceiaşi.

Naaisss

Răzvan Exarhu: " La urma urmei, fiecare îşi alege filmul în care-i place să trăiască " .

Ştirile Pro Teve

Îmi place Andreea Esca. Mi-a plăcut şi după şi înainte s-o cunosc. Îmi pare veselă. Da' la ştiri are un ton prea sceptic. Pare că nu mai prindem ziua următoare. După o jumătate de oră de ştiri Pro TV, tind să cred că lumea e pe ultima sută. Fiecare final de zi pare o reuşită. Îţi tragi sufletul.Ai mai scăpat cu viaţă încă una. Viaţa pare nasoală. E înspre Cioran. "Toată nenorocirea omului vine din incapacitatea lui de a sta acasă". În manualele de jurnalism ştirile astea nasoale una după alta duc la "disfuncţia de narcotizare". Adică te fac pasiv. Când se întâmplă o nenorocire pari tentat să dai o mână de ajutor. Când se întâmplă întruna, pare să nu mai aibă rost. "Ratingul 7" al ştirilor cred că are o legătură cu nefericirea fiecăruia. Priveşti nenorocirile din viaţa ta cu mai multe seninătate în faţa nenorocirilor mult mai mari. Ale altora. Pe principiul, "bine că suntem sănătoşi". Băi le înţeleg pe toate. Înţeleg asta cu acceleraţia. Că mori într-un accident. Înţeleg asta cu ţiganii. Cu bâte şi săbii ca pe vremea lui Ştefan cel Mare. Înţeleg şi asta că îţi vine să-l furi pe unu. Înţeleg şi astea cu Elodia şi cutare. Le înţeleg pe toate. Da' m-am uitat azi la ştirile Pro TV. S-au sinucis unii. Cum mă să te sinucizi înaintea meciului cu Olanda. Dă-o naibii de treabă. Chiar nu mai puteau aştepta o zi.

Naaisss

Tudor Octavian: " La câştigatul unui punct, într-o lume în care toţi îşi doresc trei, noi suntem profesori " .

Vote 4 me

Petre Ţuţea: Democraţia este sistemul social care face posibilă existenţa idiotului alături de geniu. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atât. Dar toţi proştii ăştia, luaţi împreună, sunt un principiu istoric. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masă se exprimă specia. Prin individ se exprimă personalitatea. Numai că, uneori, un individ ajunge să influenţeze masele. Aceştia sunt aleşii. Istoria este făcută de aleşi. Paradoxul societăţii umane este că mulţimea îi produce pe conducători, iar aceştia o conduc .


Băi eu îl votez pe Oprescu. Nu cred că unul e mai competent decât celălalt. Sunt toţi la fel. Nu cred că unul fură şi celălalt nu. Dar unii fură prost, alţii fură bine. Blaga ăsta îmi pare genul care fură cam prost. Eu cred că nici ca administrator de bloc n-aş avea motive serioase să-l aleg. Plus că e şi cam trist aşa. Mai rău decât un om care nu râde este unul care se forţează. El s-a cam forţat că îl dădeau ăştia la televizor. O să câştige Oprescu.

Trei Spre Zece

Şi totuşi. Prea mult 13. Al 13-lea meci al Campionatului European. Al 13-lea meci dintre România şi Italia. Toate pe 13 iunie. Îmi place să înfrunt superstiţiile. Îmi plac drumurile tăiate de pisici negre. Mi-a plăcut o oglindă crăpată pe care am ţinut-o insistent. Ia să văd eu domne că am ghinion din cauza asta. N-am avut nici mai mult noroc. Nici mai puţin ghinion. În 24 de ani am avut şi ghinion şi noroc. Nu cred că există oamnei norocoşi sau ghinionişti. Cred că depinde de cât de mult caz faci de fiecare. Dacă vrei explicaţii, eşti ghinionist. Dacă vrei modestii, eşti norocos. Şi totuşi. Prea mult 13. A fost un meci în care toţi au avut ghinion. Adică a fost 13 pentru toată lumea. Aşa îmi place. Echitabil. În minutul 35 pentru prima dată în ultimii 3 ani, mi-a picat cablul. Am fugit în Herăstrău la pauză să văd repriza a doua. Prea mult 13. D'aia am greşit anticipatul. Am zis că România câştigă. Am fost aproape. A fost 13.

România / Italia

Îmi place liniştea din timpul meciurilor ăstora. Îmi place curajul televiziunilor concurente de a emite în timp ce ăştia trag la poartă. Îmi place că se întâmplă vara. Îmi place că de multe ori ne iese. Îmi place talentul lui Mutu. Îmi place eleganţa lui Chivu. Îmi place Emil Grădinescu când mai atacă şi cei în galben. Îmi place să zâmbesc când ceilalţi scot mingea din poartă. Îmi place să mă bucur când ăia ratează. Îmi place să-mi trag sufletul la pauză. Îmi place să-mi aduc aminte de victoriile României copilăriei mele. Îmi place aroganţa lu' Tamaş. Îmi place să văd meciurile acasă. Îmi place România la fotbal... din când în când. Îmi place să mă uit cu superioritate când sunt privit cu aroganţe triste de cei care nu înţeleg jocul ăsta. Îmi place fotbalul băi. E cu emoţii. E cu discuţii. E cu toate. De ce-o să câştige România cu Italia? Pentru că mă pricep.

12 noaptea pe B1 (2)

M-am uitat iar la ăla care-şi doreşte să fie Mircea Badea. E după ora 12 noaptea, pe B1 TV. De data asta doar 5 minute. Adică au fost suficiente. Vă veţi da seama de ce. "Francezii spun că România nu prea a jucat fotbal în meciul de luni", citeşte dumnealui o ştire, în timp ce se gândea că este Micea Badea. Înainte să adaug comentariul lui, aş vrea să luăm în considerare faptul că primeşte bani pentru emisiunea asta. Şi acum comentariul... "Da' ce-au jucat... rugby?!".

We sell emotions

5 luni am făcut în fiecare săptămână interviuri despre fotbal pentru un ziar de sport. De ce ne place fotbalul. Asta m-am străduit să înţeleg în fiecare dintre ele. "Explicaţia vine cred din primele lucruri. Cred că vine dintr-acolo din a da într-o mingie. Primul lucru care-ţi vine este să dai cu şutul în ea". Asta mi-a spus Radu Naum. "Eu rămân la răspunsul că nu-ţi trebuie nici o minge măcar. Şi jocul începe. Democraţia fotbalului. Poate fi făcut oricând şi oriunde. Nu-ţi trebuie decât doi băieţi". Andrei Gheorghe. Golul e cea mai eficientă demostraţiede bucurie. Replica lui Gheorghe, "golul este un scurtcircuit în tristeţe". Şi toate se reduc la un calcul. Câte meciuri de fotbal ai văzut în viaţă? 200, 300, 1000... înmulţeşte cu 90 şi constată câte zile din viaţă nu faci decât să vezi fotbal. Click 4 more.

Replica lui Gheorghe, "Nu-mi pare rău. În 90 de minute de fotbal trăieşti mai multe emoţii decât într-un film. Identificarea. Ai leaderi. Ai loseri. Ai trădători. Ai “ai noştrii”. Ai arbitrul. Ai tot". Cred că pentru multe ţări fotbalul este simptomatic. Cum le este fotbalul aşa le este şi poporul. Adrian Ilie mi-a povestit că jucătorii români nu prea se uită când trag la poartă. Şi nu prea ridică capul din pământ. De ce ne place fotbalul? Ion Cristoiu: "Suntem interesaţi de fotbal aşa cum sunt interesaţi de politică, adică sub înfăţişare de dispută". În fotbal iese în evidenţă în 90 de minute ceea ce în viaţă înţelegi după ce trec mulţi ani. Adrian Ilie: "Jucătorii talentaţi sunt în faţă. În spate se aleargă mai mult". În fotbal înţelegi des că detaliile conteză. Câte destine se schimbă cu numai 1 secundă în minus de atenţie. Şi totul are o legătură cu ce-mi povesteşte Edi Iordănescu. "În 93' când a preluat tata Echipa Naţională, era în pragul de a nu se califica la mondialul din 94'. Pierduse 5-2 în Cehoslovacia. Aveam nevoie în 3 meciuri de 2 victorii şi un egal. Asta în condiţiile în care jucam şi cu Belgia lui Schifo şi în deplasare la Ţara Galilor. Eu ce vreau să te întreb pe tine acum... dacă Echipa Naţională nu se califica atunci, mai era "generaţia de aur" acum? We sell emotions. Aşa arată ele.

Naaisss

Ladislau Boloni: "României îi place să avanseze pe furiş".

Căscat de Bucureşti electoral

"Experienţă, strategie, spirit de echipă". Votaţi-l pe Ludovic Orban. "Doar găştile pot vorbi". Votaţi-l pe Ioan Vilău. Chiliman: "Alege drumul drept". "Soluţii nu discuţii". Votaţi-l pe Blaga. "Vin pe strada ta", anunţă Murgeanu. Vine Blaga iar, "harta soluţiilor". Ludovic Orban, "pun Bucureştiul pe roate". Dezolant. Să umplii Bucureştiul cu dastea. Asta mi se pare cel mai jenant. Sunt reclame. Reclamă un personaj. Nici reclama de la televizor cu Gury Pascu ţipând prin magazine nu mi s-a părut atât de dezolantă. Mai trist decât ideile astea stupide mi se pare faptul că undeva, la un moment dat, nişte oameni au stat să se gândească la ele. Poze dubioase. Slogane triste. Un căscat şi-o plictiseală în toate. Eu aş fi pus totuşi şi o poză cu un candidat căscând în timp ce se uită la afişul electoral al altuia. Nu înţeleg nici povestea cu înşirarea corturilor prin Bucureşti. Tot felul de corturi la care se mai opreşte câte un pensionar, se dă intersat şi stă şi el un pic la umbră. Nu înţeleg concertele electorale. Nu înţeleg de ce se fac şi de ce oamenii s-ar duce. "Ce bine a cântat asta. Pe ăla trebuie să-l votăm". "Uite-o pe asta ce mişto dansează. Cine a organizat aici? Pe ăsta îl votăm. E competent domne!". "Dacă zic fac", apare pe afişele cu Murgeanu. Iar m-a apucat căscatu'.

Naaisss

Tudor Chirilă: " Nu banii te schimbă. Ideea ca ai putea să-i pierzi. Dorinţa de a-i avea. " .

Inimă de ţigan

N-am avut niciodată senzaţia că românii în general ar fi nişte indivizi rafinaţi. Da' totuşi. Ori sunt ţiganii prea mulţi, ori românii prea proşti. Cum ai da-o bine nu iese. Bă rating 12?! Atât face telenovela "Inimă de Ţigan". 12. Dă-o naibii de treabă. Dacă explicaţia e că ţiganii-s mulţi, puneţi naibii mâna şi faceţi copii. Eu nu pot să-mi imaginez cum poate un român să se uite la aşa ceva după care să iasă şi să primească înjurături de la un ţigan. Că aştia cu asta se ocupă. Cu înjurătura. Dacă nu înjură pe cineva, se înjura între ei. Dacă nu fură şi ei ceva cântă o manea. Asta e cea mai deprimantă etnie pe care am privit-o în ochii. Băi şi acum apare Paula Seling. De ce vorbeşti aşa Radu?! Eu cânt cu Salam pentru integrarea ţiganilor în societate. Ce ipocrizie tâmpă. Aş vrea s-o văd pe Paula Seling explicând asta unui ţigan dintr-un Mercedes. Bă aştia compromit tot. Au compromis marca Mercedes. Au compromis România. Au compromis muzica. Cam ce e în capul românilor când se uită la telenovela asta?! Daţi naibii mai bine pe OTV. Bă sunt singurul în România asta care nu mai suportă ţiganii? Restul îi simpatizează?! Rating 12?! Cârcotaşii făceau ultima dată când am urmărit, rating 4. Bă aştia fac 12. Voila de vezi ratingurile. Click.