Interviul cu Laura Andreşan

Nu se mai putea. Trebuia să se întâmple. N-o mai suportam. Individe ca asta trebuiesc făcute constant de râs. Altfel se iau prea în serios. Mai am câteva şi câţiva pe listă. Aşadar... Laura Andreşan :)

Laura Andreşan...
Da.

Îmi place numele ăsta. Adică sună bine.
Păi şi mie-mi place. Este numele meu.

Eşti mulţumită de ce rezonanţă ai dat numelui?
Eu sunt mulţumită de ce am făcut până acum. Sunt mândră şi sigură pe mine.

Ce ţi-ai propus să faci în viaţă? E un moment în care îţi propui ceva în viaţă.
Nu ştiu. Tu ce-ai vrut să fii în clasa a 7-a?

Parcă vroiam să lucrez în publicitate.
Eu vroiam să fiu astronaută. Îmi plăcea fizica.

După care ce ţi-ai mai propus?
Am vrut şi eu să fiu medic. Cum îşi doreşte orice fată. Pe urmă am vrut jurnalistă. Şi în domeniul ăsta m-am şi pregătit.

Tu eşti jurnalistă acum? Vorbesc cu o jurnalistă?
Da. Păi şi scriu la un ziar. Am o emisiune...

Emisiunea este altceva. Dacă faci o emisiune la televizor nu devii inevitabil jurnalistă.
Tu te numeşti jurnalist? Până acum mi-ai pus nişte întrebări foarte penibile. Dar sper să ai o strategie.

Nu sunt jurnalist. Sunt intervievator. Eu nu vreau să fiu jurnalist. Tu vrei.
Eu sunt. Nu vreau. Am fost acreditată şi pe Guvernul României. Am o istorie întreagă în presă. Am trecut prin toate stagiile.

Nu ştiu dacă ai făcut lucrurile astea. Te las pe tine să le înşiri fără să te contrazic.
Poţi să dai un search pe net. Asta trebuia să faci înainte. Că e uşor să aflii viaţa Laurei Andreşan.

Da. Ai avut o viaţă uşuratică.
Poate din punctul tău de vedere. Eu dacă aş fi venit la un interviu în calitatea ta de interviee.... nu mai ştiu cum ai zis.

Intervievator. Da. E un cuvânt mai complicat.
Da. Probabil. Eu m-aş fi interesat despre omul cu care am de gând să vorbesc.

Nu m-am interesat pentru că deja ştiam ce mă interesează. Faci fapte vizibile. Apari întruna în ziare.
Din câte ştiu sunt realizatoarea unei emisiuni de succes...

Ce rating faci?
Fac un rating foarte bun. Puteţi întreba conducearea postului.

Eu nu înţeleg de ce eşti defensivă.
Sunt foarte relaxată.

Vreau să ştiu ce ţi-ai propus tu să faci în viaţă. Ca să ştiu dacă eşti un om de succes sau nu.
Ce mi-am propus am realizat. Eu mă consider un om de succes. Am format numele Laura Andreşan. L-am făcut brand. Am ridicat şi “Interzisul” la nivel de brand.

Acum depinde şi de orizonturile fiecăruia.
Viziunea mea este mai mult decât şi-ar permite alţii să viseze.

Ai făcut sex cu mulţi bărbaţi. Povesteşti constant în presă despre asta.
Fac în continuare. Numărul e în funcţie de percepţia fiecăruia.

Cum se numeşte o femeie care face sex cu mulţi bărbaţi?
O femeie liberă. Dacă la mine te-ai referit, sunt o femeie liberă. De 8 luni de zile sunt fidelă unui bărbat. Sunt o femeie târfă. Sunt târfa unui singur bărbat de 8 luni de zile.

Am să te întreb ceva, pentru că tu te pricepi mai bine la domeniul ăsta...
Care domeniu? Numeşte-l că văd că ai nişte frustrări.

Nu e vorba de frustrări. Discut cu un om care vorbeşte despre sex într-una. Eu mai mult fac decât vorbesc.
Mi s-a părut că etalezi nişte nesiguranţe care s-ar putea să-şi aibe rădăcinile...

Acum, dacă aveai ochelarii erai mai credibilă.
Eu sunt credibilă oricum. Nu ştiu tu cât eşti de credibil.

Sunt incredibil. Rămăsesem cu intenţia de a te întreba ceva. Care este diferenţa între târfă, curvă şi prostituată? Sunt sinonime?
Este o diferenţă între toate. Între mine şi tine. Între stânga şi dreapta. Între respiraţia de acum şi cea de mai devreme. De ce mă întrebi?

Ai spus că eşti târfa bărbatului tău. Eu dacă-ţi spun că eşti curvă să nu te simţi jignită.
Dacă-mi spui s-ar putea să-ţi dau un pumn.

Eu nu vreau să te jignesc. Adică evit. De aceea te întrebam.
Evită, pentru că s-ar putea să-ţi dau un pumn. La propriu.

Da. M-am uitat la o emisiune de-a ta. La un moment dat. Erai într-un sex shop şi vroiai să cumperi un cadou pentru o prietenă. Îi explicai în ideea asta vânzătoului că prietena ta e mai deschisă la minte. Ce înseamnă din punctul tău de vedere ”deschisă la minte”?
Să nu ai reţineri. Să fii liber şi sincer. M-am îndrăgostit de astea două cuvinte, pentru că mă definesc. Un om a cărui sumă a nesiguranţelor este mai mică. Un om fără frustrări. Un om sigur de ceea ce înseamnă.

Eu am constatat că în general oamenii despre care se vorbeşte c-ar fii deschişi la minte, sunt aşa, fie pentru că n-au nimic cu homosexualii, fie pentru că merg la sex shop-uri. Deschisul la minte are legătură, văd, numai cu sexul.
Laura: Pentru că noi am trăit mulţi ani într-un regim în care nu ni se permitea accesul la industria erotică. Oamenii au început să se exprime liber prin sex. Şi este bine. În felul acesta se reduce suma nesiguranţelor.

La un moment dat îţi vine să te gândeşti dacă asta nu înseamnă de fapt să fii închis la minte. Să vorbeşti numai despre sex.
Emisiunea mea este şi un produs educativ. Tu de pildă lucrezi la un ziar care se ocupă de sport. Mie poate să mi se pară “închis”să vorbeşti numai despre asta.

Eu sunt cu sportul şi tu eşti cu sexul? Ăsta e domeniul tău nu?
N-am spus că ăsta e domeniul meu. Am spus că am nişte producţii pe care le realizez cum pot mai bine. E adevărat că ele au la bază erotismul meu.

Totuşi. Poate sexul trebuie mai mult făcut şi mai puţin vorbit.
Am fost aseară la “Naşu”, la Radu Moraru, şi am explicat că în România nu există educaţie sexuală. Tocmai pentru că nu există astfel de educaţie “se ajung”…

Se ajunge…
Se ajung ei…

Ajung ei.
Ajung ei da. Fiecare cu frustrările lui. În fine.

Da. Eu am frustrări gramaticale. Cum explici tu cum trebuie să se facă sex, aşa explic eu cum trebuie să te exprimi corect gramatical.
Eu nu corectez pe nimeni. Eu sfătuiesc.

Bun. A fost povestea aceea cu tine şi cu fotbaliştii.
Aşa.

Ce concluzie să trag din tot ce s-a întâmplat?
Nu ştiu. Citeşte şi vezi.

Am citit. Probabil că ai plănuit să-i fotografieze ăia de pe blocuri.
E treaba voastră ce credeţi. Ce vrei, să mă disculp?! În faţa cui?!

Eu te-am întrebat. Tu poţi să nu răspunzi.
N-am în faţa cui s-o fac.

Dacă ai făcut aşa, ar fi fost o mizerie personală?
Crezi ce vrei. Eu nu-mi justific faptele. Am scris într-un ziar tot ce-am făcut.

Ce povesteşti că faci tu în pat este similar cu a povesti ce faci la toaletă. Ambele sunt situaţii intime şi inevitabile.
Sexul se întâmplă. Punct. Nu trebuie să-l faci pentru că este inevitabil. Da poate la tine sunt nişte frustrări.

Asta este o opinie care nu este fondată pe argumente concrete. Nu sunt pe lista aia a ta, ca acum să ai o părere concretă despre frustrările mele.
Laura: Dacă mergi la un sexolog, sexologul face sex cu tine?! Nu.

Păi ce, tu eşti sexolog?
Nu. Dar văd că te-ai enervat.

Şi tu te-ai enervat.
Eu râd, nu m-am enervat.

Râsul nu e un simptom al calmului. Eu m-am enervat la vedere. Tu eşti obişnuită să ascunzi. De aceea râzi.
Lumea mă ştie. Tu n-ai să faci toată viaţa ce am reuşit eu într-un an de zile.

Păi nici nu-mi propun.
Pot să-ţi recomand un psiholog?

Eu am să-ţi recomand un sexolog.
Succes.…