Vineri

Lucrurile încep să fie clare. Tramvaiele nu pot fi oprite. Tramvaiele trebuie să meargă până la capăt. Sunt ca Johnny Walker. Merg înainte. Sunt ca show-ul. Must go on. Pe de-o parte. Pe de alta, tramvaiele n-au nicio vină. De vineri asta îmi spun când trec pe lângă ele. Omul care le conduce n-are nicio vină. Tramvaiele merg nevinovat. Şi tâmp. Merg zgâlţâit. Par că se prăbuşesc. Dar merg înainte. Staţie să nu fie. În rest nimic nu le poate oprii. În curând nici staţia nu va mai fi un motiv suficient frânării. Pe princiupiul, "domne' a fost staţie aici", "dă-o naibii, o să mai fie". Vineri a trebuit să traversez o linie de tramvai. M-am oprit să văd dacă vine. Tramvaiul care trecuse din direcţia opusă îmi amâna concluzia. Dau să mă uit. Venea tramvaiul, da. Bineînţeles că a încercat să treacă prin mine. Vatmanul se uita în altă parte. Nu m-a văzut. Stăteam acolo de vreo 20 de secunde. Nu m-a văzut. Ce vrei mă... meseria grea. Vatmanul trebuie să pornească şi să oprescă. Atât presupune meseria asta. Ăsta s-a axat pe prima parte. M-a târât aşa vreo 3 metrii. Da mă, ştiu. N-a avut nicio vină. Era Johnny Walker. Mergea mai departe.

Şefii

Sunt mulţi. Românii sunt şefi din principiu. Şi totul pleacă de la portar. Aici principiul e "şefule, parchez şi eu acolo 10 minute". Ăsta stă. Măsoară din priviri. Are o decizie de luat. România are şefi proşti. Indivizi cu decizii proaste. Tâmpiţi de ipostaza deciziei. Nu despre politică e vorba. Despre şefii de parcare. Despre şefii de radio, care-mi povesteau cu entuziasm că l-au dat afară acum 3 ani pe Răzvan Popescu. Ăsta acum face matinalul la Radio 21. Datul lui afară, pentru ei este alibiul propriei competenţe. Despre şefii care au ţinut pe masă 1 an formatul "Mondenii". Între timp pe teve era în prime time "Trăzniţi în Nato". Despre şefii care fac playlisturi tâmpe la radio. Cu piese care se repetă ca ideile puţine da' fixe ale celor cu decizia. România e o ţară cu decizii proaste. Am lucrat pentru 2 reviste, două ziare, un radio şi 5 televiziuni. Doar 2 şefi buni am avut până acum. Costi Rogozanu şi Ada Teslaru. Cam puţin.

Naaisss

Răzvan Exarhu: "Cine se uită pe stradă atent vede că foarte mulţi cetăţeni încă au o sacoşă în mână. Din principiu sau din naştere".

Party in the air

Pozele de la cel mai recent party pe care l-am organizat :). Deschiderea la Opium Stage CLub. Click 4 photos.

???

Cam pe la 12 jumătate noaptea, dau pe Antena 2. Ca gest. Pe un fotoliu Cristina Cioran. Moderatoare. Pe fotoliul celălalt, Cristina de la Impact. Invitată. Cu un căţel în braţe. Puţine lucruri se desfaşoară mai anevoios ca întrebările Cristinei Cioran. Cred că şi-a dat şi ea seama de asta. Unul dintre cele câteva lucruri pe care le-a înţeles. A pus o întrebare, două... a văzut că nu merge şi a început să râdă. Invitaţii şi ei. Aplaudanţii din platou băteau din palme. Publicul de acasă nu schimba postul. Pe principiul, "stai mă să văd de ce râde asta". Şi tot aşa. De atunci Cistina Cioran 3 sferturi din emisiune râde şi restul întreabă. Cam pe la 12 jumătate într-o noapte am nimerit partea interogativă a "talk-şoului". Cristina Cioran pe un fotoliu. Cristina de la Impact pe celălalt. Cu al său căţel în braţe. Şi în contextul ăsta, când s-a oprit din râs, Cristina Cioran a pus o întreabare: "Îţi plac animalele?".

Happy Birthday... Bianca

Click 4 more...

Naaisss

Damian Drăghici: "Fericirea nu este în ceea ce ai. Este în ceea ce faci".