Interviul cu Diaconescu

Radu Buzaianu VS Dan Diaconescu... the interview :)

Dan Diaconescu ajunge la OTV cam pe la ora 19:00. La puţină vreme după ce se trezeşte. L-am aşteptat un sfert de oră afară şi jumatate de oră înăuntru. În sfertul de afară, cu o frecvenţă năucitoare, oameni necunoscuţi intrau în vorbă cu mine. “Aveţi idee, domnul Diaconescu a ajuns?”. În fiecare zi, zeci de poveşti îl aşteaptă în faţa televiziunii. Una singură câştigă şi devine din necaz, caz. În jumătatea de oră pe care am petrecut-o sus, am cunoscut acolo o fată, un fel de doamna Magda. Mi-a explicat cu etuziasm cum numără şi citeşte 2000, 3000 de SMS-uri în fiecare noapte. Frumoasă meserie. Dan e un individ subestimat constant. Are relaxarea omului care a câştigat. S-ar putea să fie important şi cum câştigă. Victoria ar trebui să aducă şi glorie. Nu doar rating.

Bună dimineaţa.
Da. Am avut o noapte lungă. M-am culcat la 11.

Păi o fii bine aşa, Dane?
Nu, da’ asta fac de 10 ani. Sunt pe fus american.

Eşti un personaj pozitiv sau negativ?
Pozitiv. Nici pe cei care mă ameninţă sau mă înjură nu i-am simţit foarte revoltaţi. Mulţi îşi cer scuze, în zilele următoare sau în anii următori.

Ai un rol pozitiv sau ai un rol negativ?
Numai unul pozitiv. În emisiune cel puţin. În minţile unora sigur, am un rol negativ. În minţile multor colegi de-ai mei… şi din invidie.

Distragi atenţia oamenilor de la lucruri puţin mai importante.
Nu. Mie îmi place să mă joc cu minţile oamenilor. Îmi place să inventez. Să inovez. Am vrut să dau la regie când eram mic. Am dat la politehnică să scap de armată. Aveam 2 ţeluri în viaţă. Să ajung ziarist şi-n timpul liber să fac filme. Scenarii de filme.

Începi să semeni cu Adrian Sârbu. De la Pro TV.
A avut şansa altei generaţii. A avut cunoştinţe aici în Bucureşti. A intrat în primul guvern. Eu am avut contrariul. În 1990 am vrut să-mi fac un ziar. L-am scris de mână cu câţiva colegi. Mă uitam ce cozi erau la tonete. Se vindea orice ziar. Să fi avut şi eu o rudă în Casa Scântei. Un tipograf. Un şofer. Să-mi fi tipărit şi mie ziarul.

Înseamnă că ai avut ghinion.
Pare ghinion. Dacă începeam de-atunci, mă îmbogăţeam din 1990 şi puteam să-mi pun toate planurile în aplicare.

Recunoşti că acum eşti un om bogat?
Da. Dacă aş vinde OTV-ul.

Eşti în cursul reuşitei, ai reuşit sau urmează? În general întreb.
Am reuşit demult. Am 2 posturi de televiziune. Vreau să-l deschid curând pe-al treilea.

Ce mize ai?
Să fac ce n-am reuşit între 1990 şi 1996. Eram foarte sărac. Mi-am dorit să fac televiziune. Undeva la Barcelona mergeam pe trotuar şi într-o vitrină am văzut o cameră care filma trecătorii. Totul apărea pe un ecran. Mi-am dat seama că pot face o televiziune în felul ăsta. Regretul meu e că n-am reuşit să fac o televiziune atunci.

Tot n-am înţeles ce miză ai.
Vroiam să schimb oamenii. Azi cred eu că am schimbat mult oamenii.

În bine?
I-am schimbat în bine. Acum că ei nu ştiu să-şi folosească libertatea...

Concret, că tot nu înţeleg.
High Park-ul din Anglia l-am făcut la OTV. Oamenii pot să sune în direct şi să zică ce vor. De multe ori să mă înjure pe mine. Sau pe un invitat. Le-am dat libertate totală. Am schimbat capacitatea oamenilor de-aşi cunoaşte drepturile. Până la OTV oamenii nu credeau că se pot revolta împotriva sistemului. Am dat drumul la o supapă pe care Ceauşescu n-a putut s-o folosească. Eu mă întrebam înainte de 89 de ce nu se fac interviuri cu Ceauşescu. Era visul meu de jurnalist. Să fac un interviu cu Ceauşescu. Nu înţelegeam de ce nu se făceau interviuri cu Ceauşescu.

Poate era timid.
Cred că era tâmpenia celor din jurul lui. Închipuiţi-vă un talk show cu Ceauşescu invitat permanent. Cum e acum Adina. Sau Magda Ciumac.

E important să câştigi sau important e cum câştigi?
E important să se uite telespectatorii.

Dane, e important să câştigi sau cum câştigi?
Depinde de la un caz la altul. În meseria mea a fost important până am reuşit să depind doar de mine. Am casa mea. Am maşina mea. Pe urmă nu m-au mai interesat câştigurile. Atunci au venit cele mai mari. Vreau să-i fac pe oameni să gândească.

Unora li s-a părut că dimpotrivă.
În emisiunile mele oamenii fac tot felul de scenarii. Dau poporului ce-i place mai mult. La asta românii sunt teribili. Nici americanii nu sunt mai prejos. Cred şi acum că Elvis trăieşte. Sau cazul O.G. Simpson. Toată lumea m-a hulit pentru cazul Elodia. Că a avut 300 de episoade. Cazul O. G. Simspon întrece cazul Elodia. Ştiind cum s-a desfăşurat la ei cazul acela am fost supărat pe telespectatorii mei că n-au dus decât 300 de episoade cazul Elodia.

Ai fost dezamăgit cum ar veni.
Mi-am dat seama că nu sunt pregătiţi. Cazul Maloş va trece de 300 de episoade. Cazul Trancă a ţinut 32. Cazul Ralph 16. Oamenii nu erau pregătiţi. Sunt fericit acum că am produs OTV-izarea ţării. Au apărut o mulţime de emisiuni care o copiază pe a mea.

Nu ţi s-ar părea o Românie foarte tristă, o Românie plină de emisiuni ca a ta?
Când zic emisiune ca a mea, zic emisiune din care aflii ceva. În care un om spune ceva important. Sau interesant. Nu ce spun politicienii. La sfârşitul emisiunii mele chiar rămâi cu ceva. Aflii ceva.

Dimpotrivă. Emisiunea ta mi s-a părut o emisiune în care aflii tot timpul ceva în emisiunea următoare.
E greşit. Aseară am aflat că Adina îl acuză pe Claudiu de o crimă.

E important asta?
Foarte important. Dintr-un caz ca ăsta îţi dai seama că poţi păţi şi tu poveşti similare.

Ai spus că serialul Elodia avea să meargă până nu va mai face rating.
Când coboară de 3% emisiunea mea nu mai continuă.

Practic pe tine nu te interesa s-o găseşti pe Elodia. Te interesa să fie rating.
Mă interesa să dau într-un ambalaj uşor digerabil un film. Un film poliţist. Ceea ce eu făceam acum 10 ani nu merge azi. Am făcut emisiuni cu politicieni şi ratingul scădea sub 3%. Am făcu apoi cu actori. A mers 6-7%. Apoi publicul s-a plictisit. Am trecut apoi pe probleme sociale. Cu malpraxis şi pensii mici. Nu mai merge. A trebuit să trec la cazurile Erbaşu, Anghelescu…

Ce urmează Dane? Mai urmează ceva?
Urmează acest gen făcut cu mai mulţi bani. Un episod de O. G. Simpson, în America costă în jur de 150000 de dolari. Închipuiţi-vă cazul Elodia cu bugetul acesta.

Ştii câţi oameni lipsesc la noi Dane?
2700. Ştiu. Eu am ales-o pe Elodia. Am făcut studii în ideea asta. D-aia am şi vrut să dau la regie. Cazul Elodia avea şanse să meargă. De ce. Persoana dispărută trebuia să fie femeie. Publicul de televiziune în România este în mare format din femei. Dispăruta trebuie să aibă vârstă între 35 şi 40 de ani. Ăsta este publicul care se uită în România la televizor. În serialul respectiv trebuie să fie implicaţi poliţişti, avocaţi sau procurori. Îl avem pe Cioacă. Poliţist. Altfel lumea nu se uită. Cei implicaţi trebuie să fie frumuşei.

Păi şi Cioacă?
Înţeleg că în România e un bărbat fatal. Toate femeile îl doresc în pat. Mai sunt câteva ingrediente, dar astea ar fi în mare.

Şi să nu se găsească victima. Asta ar mai fi fost.
Nu e meritul nostru. E meritul autorităţilor. Au făcut în aşa fel încât să-mi cadă mie bine. Şi dacă ar fi fost găsită serialul ar fi continuat ca la Diana Maloş.

Dane, jură că astea sunt lucrurile importante. Să fie găsită Elodia. Să...
Pentru mine important e să-i dau publicului ce-i place. Să te uiţi 10 ore la un episod nu e uşor.

Orice nenorocire în România face rating.
Aici nu e vorba de nenorociri. E un caz care se poate întâmpla vecinului. Ţi se poate întâmpla ţie. Oamenii d-asta sunt atenţi. În America se bagă crime în toate filmele nu pentru că vor să vadă ăia când îl împuşcă p-ăla. Iminenţa morţii îi atrage pe oameni.

Nu ţi se pare cam puţin ca omul să se uite 10 ore ca la final să afle că o Adina îl acuză pe un băiat de ceva? Mi-ai zis că asta s-a aflat aseară.
Dan: Când te uiţi la Basic Instinct cu ce rămâi? La mine rămâi cu mai mult. E şi partea rea. Oamenii învaţă să facă crime perfecte.

Care e contrapunctul la ce faci? Trebuie să existe un echilibru.
CNA-ul. Nu. Glumesc. Faptul că Magda Ciumac, Mircea Stoiam, Lazarus sau alţii au fost preluaţi deja de alte posturi. Lumea trecuse uşor peste faptul că eu l-am format pe Gigi Becali şi pe Silviu Prigoană. Silviu Priigoană a apărut la OTV de 78 de ori înainte să fie invitat de alte televiviziuni. Nimeni nu-şi aduce aminte de ei ca fiind formaţi de OTV. Aşa va fi şi cu Magda peste 10 ani.

Va fi deci importantă Magda Ciumac până la urmă.
Magda Ciumac?! Niciodată Prigoană sau Becali n-au făcut 10%. Atât a făcut Magda. O să fie la fel ca ei dacă n-o ia pe alte căi. Să se apuce de droguri…

Sau să se sinucidă. Că am văzut că aveţi multe sinucideri.
Da. Sau asta. Dacă urmăreşte parcursul lui Prigoană sau Becali va fi foarte mare. Asta e mândria mea. Că OTV-ul a lansat pe piaţă atâtea personaje.

Cât mai costă la tine în emisiune jumătate de oră de exemplu?
Asta e altă prostie. Acum televiziunile îşi plătesc invitaţii. Ăsta este un pol. Celălalt este că nouă ni se reproşează că luăm bani de la ceilalţi invitaţi. Ne măguleşte zvonul. Am fost singurii care ne-am publicat bilanţurile contabile. Când noi prezentam audienţele acum un an, lumea râdea de noi. Acum mulţi colegi prezintă audienţele. E un trend pe care eu îl impun. Vreau transparenţă. Nu mă ascund.

Da’ am sesizat că familia o ţii ascunsă.
Ea nu are legătură. Eu sunt ăla care apare la televizor.

Ce fel de femei iubeşti Dane? Că oamenii se mai întreabă...
Am aceaşi prietenă de 25 de ani. Astea se poate deduce din felul meu de-a fi. Eu nu-mi schimb iubitele odată cu statutul social. Sau odată cu nivelul de trai. Într-adevăr mi-ar plăcea să călătoresc da’ n-apuc s-o fac. Am emisiune de 365 de ori pe an. Mulţi mă invidiază. Bă ce bani are Diaconescu. Da’ nimeni n-are emisiune 7 zile din 7. Şi 10 ore pe zi.

Cum e prietena ta Dane?
E o fată de treabă. O fată de treabă care înţelege situaţia şi mă lasă 10 ore pe zi în direct.

Eşti unul dintre oamenii cei mai cursivi cu care am stat de vorbă. Ţi se reproşează că nici punctuaţia nu-ţi stă în calea cursivităţii.
Vorbesc foarte mult. Acum depinde. Mi se mai reproşează şi că vorbesc foarte puţin în emisiune. Moderatorul trebuie să vobească 3% din durata spaţiului de emisie.

Sunt multe crize în România. Criza gazului, criza financiară. În care dintre ele te regăseşti?
În niciuna. A dat Dumnezeu să n-am nici crize de sănătate. Nici de subiecte. Nici financiară.

Poate criză morală? Că şi asta e în România.
Sunt din ce în ce mai mulţumit din punctul ăsta de vedere. Lumea începe să recunoască şi să ne dea dreptate. Ne mai revenim din pumni. Eram atât de huliţi la un moment dat încât îmi era frică. Mi s-a dat dreptate mai devreme decât credeam.

Nu e cam mult balamuc în emisiune?
Nu mă deranjează. Atâta vreme cât publicul e mulţumit. Eu îmi văd de treburile mele în emisiune. Fac lucrări de contabilitate. Mai citesc ziarele. Mai citesc o carte. Cele 10 ore trec uşor. Mai am colegi care uşor, uşor, îmi ţin locul. Eu tot caut nişte Diaconeşti dar nu vin. Să mai plec şi eu în jurul lumii. Când eram tânăr mă rugam de Horia Alexandrescu. De Cristoiu. De ceilalţi ziarişti mari. Domne, lasă-mă şi pe mine să scriu, să fac, să dreg, s-apar.

Ştiau ei ce ştiau.
Nu-mi dădeau nici o şansă. Eu acum mă rog de tineretul ţării. Veniţi să vă fac Diaconescu.

Cât crezi că mai durează emisiunea ta?
Până mor eu. Apoi o s-o continue fi-mea. Ar fi de preferat ea că are aceaşi iniţiale. Vreau să rămână DDD. D-aia i-am şi zis Dona Diaconescu. Are 3 ani jumătate. Eu vreau să mai fac emisiunea măcar 30 de ani. Am văzut că Larry King are 50 de ani. Încă 40 mai am şi îi bat recordul.

Vrei să fii Larry King?
Am fost în vizită pe la el prin America. Are o echipă de 50 de inşi pe lângă el. Are o emisiune, seamănă cu a mea. Sau a mea cu a lui, mă rog. Numai că a lui are 50 de minute, din care reclamă vreo 20. În fine. Nu e genul meu. Nu ştiu dacă o să pot sta 10 ore în toţi anii. 1 oră, 2 pe seară până la 80 de ani pot să stau. 80-85.

Ultima întrebare. Îmi confirmi că oamenii la sfârşitul emisiunii tale rămân cu ceva?
Întrebaţi-i pe telespectatori. Altfel nu s-ar uita.

Deci nu te-ai răzgândit.
Niciodată.