We sell emotions

5 luni am făcut în fiecare săptămână interviuri despre fotbal pentru un ziar de sport. De ce ne place fotbalul. Asta m-am străduit să înţeleg în fiecare dintre ele. "Explicaţia vine cred din primele lucruri. Cred că vine dintr-acolo din a da într-o mingie. Primul lucru care-ţi vine este să dai cu şutul în ea". Asta mi-a spus Radu Naum. "Eu rămân la răspunsul că nu-ţi trebuie nici o minge măcar. Şi jocul începe. Democraţia fotbalului. Poate fi făcut oricând şi oriunde. Nu-ţi trebuie decât doi băieţi". Andrei Gheorghe. Golul e cea mai eficientă demostraţiede bucurie. Replica lui Gheorghe, "golul este un scurtcircuit în tristeţe". Şi toate se reduc la un calcul. Câte meciuri de fotbal ai văzut în viaţă? 200, 300, 1000... înmulţeşte cu 90 şi constată câte zile din viaţă nu faci decât să vezi fotbal. Click 4 more.

Replica lui Gheorghe, "Nu-mi pare rău. În 90 de minute de fotbal trăieşti mai multe emoţii decât într-un film. Identificarea. Ai leaderi. Ai loseri. Ai trădători. Ai “ai noştrii”. Ai arbitrul. Ai tot". Cred că pentru multe ţări fotbalul este simptomatic. Cum le este fotbalul aşa le este şi poporul. Adrian Ilie mi-a povestit că jucătorii români nu prea se uită când trag la poartă. Şi nu prea ridică capul din pământ. De ce ne place fotbalul? Ion Cristoiu: "Suntem interesaţi de fotbal aşa cum sunt interesaţi de politică, adică sub înfăţişare de dispută". În fotbal iese în evidenţă în 90 de minute ceea ce în viaţă înţelegi după ce trec mulţi ani. Adrian Ilie: "Jucătorii talentaţi sunt în faţă. În spate se aleargă mai mult". În fotbal înţelegi des că detaliile conteză. Câte destine se schimbă cu numai 1 secundă în minus de atenţie. Şi totul are o legătură cu ce-mi povesteşte Edi Iordănescu. "În 93' când a preluat tata Echipa Naţională, era în pragul de a nu se califica la mondialul din 94'. Pierduse 5-2 în Cehoslovacia. Aveam nevoie în 3 meciuri de 2 victorii şi un egal. Asta în condiţiile în care jucam şi cu Belgia lui Schifo şi în deplasare la Ţara Galilor. Eu ce vreau să te întreb pe tine acum... dacă Echipa Naţională nu se califica atunci, mai era "generaţia de aur" acum? We sell emotions. Aşa arată ele.