Old stuff... new face

www.buzaianu.wordpress.com

Interviul cu Gâdea. Cu domnul Gâdea.

Am o relaţie constant stângace cu România. Ba îmi place, ba nu. Nimic nu e bun sau rău până la sfârşit. Totul este ca-n melodia lui Tudor Chirilă. “Binele şi răul se joacă-n jurul tău”. Avem România lui Dan Diaconescu şi cea a lui Mihai Gâdea. La televizor o regăsim mai mult pe prima dintre ele. Între Mihai Gâdea de la televizor şi cel pe care l-am întâlnit în birou nu este nicio diferenţă. E un individ constant. Se schimbă doar în câteva momente în care zâmbeşte. Este genul de interlocutor care-ţi ocoleşte răspunsul. Dar mi-a plăcut felul în care a face. La 5 ani de când l-am văzut prima dată la televizor, Mihai Gâdea a devenit un personaj. Seara la Antena 3, şi-a făcut o Românie a lui. E o Românie care te face să-ţi fie dor de Octavian Paler. Şi e o Românie care totuşi face rating. Click 4 the interview...

În mintea mea te-ai construit ca personaj la Realitatea tv. La emisiune în care i-ai avut invitaţi pe Octavian Paler, Bălăceanu Stolnici şi…
Şi Alecu Paleologu. Erau cei 3 ultimi boieri pe care România îi avea în viaţă. Acum dintre ei mai este doar unul. După acea emisiune m-a sunat doamna Lucia Hossu Longin şi m-a rugat să trimit emisiunea la APTR. A considerat că trebuie să primesc un premiu pentru ea.

Ai primit sau doar a considerat?
Am primit. A fost o emisiune pentru care am muncit foarte mult. Mă gândesc să o scot peste un timp de la sertar. Să-i auzi pe domnul Octavian Paler şi pe domnul Alecu Paleologu cum se contrazic despre calitatea lui Beethoven. La aşa polemici să tot asişti. Mă surprinde plăcut faptul că cineva îşi aduce aminte despre emisiunea aia. Nu doar din punct de vedere profesional. Din punct de vedere uman, este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care am reuşit să le fac.

Asta a fost să zicem acum 5 ani. Cum te-ai schimbat de-atunci?
M-am schimbat mult. În unele lucruri în bine. În altele în rău. Televiziunea era într-o perioadă mai romantică atunci.

Ce-ai învăţat de la Octavian Paler?
De la Octavian Paler am învăţat de exemplu că nu trebuie să te interseze spuma mării. Ci trebuie să te intereseze marea. Era unul dintre lucrurile pe care obişnuia să le spună destul de des în ultima vreme. Când vorbeam despre amănunte sau detalii minore ale vieţii îmi spunea: “Domnul Gâdea, asta e spuma mării. Pe mine mă interesează marea”. Spunea că după atâţia ani de viaţă, nu mai crede în nimic. L-am întrebat dacă mai crede în dragoste. Mi-a răspuns că era singurul lucru în care încă mai credea.

Eu am învăţat de la Octavian Paler sinceritatea. A povestit într-o emisiune că a încercat să o ducă până la ultima limită. Şi a constatat că nu se poate. Plec dinspre ideea aceasta şi te ntreb unde te-ai schimbat în rău?
Foarte multe dintre lucrurile asupra cărora am dubii, le păstrez pentru mine şi sunt sincer în raport cu mine. Cât despre lucrurile de care cred că trebuie să fiu sincer în raport cu alţii, am să-ţi răspund generic. La 20 de ani aveam nişte idealuri înalte. Motiv pentru care am făcut teologia. Îmi doream ca în viaţă să mă ocup cu lucrurile sfinte. Îmi dau seama că în fiecare zi acum trebuie să mă ocup nu de sfinţi, ci de păcătoşi. A face o sinteză a unei zile la o emisiune. Acolo nu găseşti niciun sfânt.

Înţeleg că nu ţi-ai propus meseria de moderator tv .
Eu am crezut întotdeauna că viaţa este rezultatul alegerilor noastre. Pe de altă parte există şi un lucru pe care noi creştinii îl numim providenţă. Sper uitându-mă la viaţa mea că lucrurile nu sunt chiar întâmplătoare.

Care au fost oamenii care au mizat pe tine?
Îmi e greu să fac acum o evaluare şi probabil ar fi oameni pe care i-aş sării. Sunt foarte mulţi. Mie mi se par foarte mulţi. Părinţii mei. Ei au avut încredere în mine şi m-au învăţat că viaţa e pentru a face lucruri importante. De aici au fost o serie întreagă de oameni care au crezut în mine.

Atunci zi-mi care au fost cei care n-au crezut.
De oamenii ăştia nu-mi mai aduc aminte. Sunt oameni motivaţi de persone care n-au crezut în ei. Eu am fost motivat de persoane care au crezut în mine.

Ca director la Antena 2 pe cine ai mizat?
E unul dintre lucrurile despre care sunt bucuros. Cred că am mână bună la oameni. Cred că nu m-am înşelat des. Îmi place să descopăr lucruri pe care nu le-au descoperit alţii. Mihai Morar era un om bun de radio. Cineva a avut încredere în el să-l invite în emisiuni de televiziune.

Andrei Gheorghe.
Da atât. Nimeni nu-l identifică acum cu cel care era în emisiunile lui Andrei Gheorghe la Realitatea tv. E Mihai Morar de la radio şi de la Antena 2. E unul dintre oamenii în care am crezut. Până acum nu m-am înşelat.

Te-ai întâlnit ieri pe culoar la Antena 2 cu Nicolae Guţă?
Nu. Nu m-am întâlnit.

A fost invitat la emisiunea lui Mihai Morar.
Îţi înţeleg ironia. Ceea ce face Mihai nu este să facă emisiuni cu manelişti. El face emisiuni cu ceea ce se întâmplă în acest fenomen de show buiz. Dacă ar fi să-ţi întorc întrebarea... i-ai ascultat emisiunea de azi diminaţă de la Radio Zu?

Nu.
A avutun ascultător care s-a “lepădat” de manele. În fine, cineva a intrat într-un joc al lor. A cumpărat nişte CD-uri cu manele. În direct la radio fiind, cineva s-a dus în Piaţa Romană. De faţă cu mulţimea de acolo, omul a luat un ciocan, a spart cd-urile cu manele şi a strigat “mă lepăd de manele”. Chiar dacă era cu Nicolae Guţă, faptul că tu ai văzut emisiunea de ieri e o dovadă că Mihai Morar contează. Un alt om în care am crezut este Cristi Brancu. Din punct de vedere profesional este una dintre cele mai mari confirmări de pe televizor în ultimii ani. Apoi Valentin Stan, era un profesor universitar care făcea la cursuri amfiteatrul să fie plin. Astăzi este un star de televiziune.

Şi-am ajuns la emiunea ta. La început n-aş fi mizat pe formatul ei.
Eu da. Astăzi este talk show – ul zilei cu cea mai mare audienţă. Am mizat pe ea pentru că aveam în minte formatul oarecum similar din Statele Unite. Pe lângă asta, am avut şi un mare cadou din partea lui Dumnezeu. În ultimii ani de viaţă, Octavian Paler a apărut în fiecare săptmână la Sinteza Zilei.

Tu crezi în oamenii care schimbă preşedinţi? Crezi în povestea lui Cristoiu care l-a schimbat pe Iliescu?
Nici el nu cred că spune asta. Cred în oamenii care creează curente. Ei au creat un curent puternic, care a dus la schimbarea unui preşedinte. N-au schimbat ei preşedintele.

Deschizi un geam care împreună cu un altul deschis, face un curent.
Da. Foarte bună imaginea.

Politica plictiseşte?
Politica poate să plictisească. În cele mai multe locuri din lumea asta politica plictiseşte. În Statele Unite politica a plictisit. Larry King, cel care făcea cel mai politic talk show, a ajuns să facă emisiuni cu Paris Hilton. Până a apărut Obama care a făcut din nou politica interesantă. La noi politica este interesantă prin faptul că-l avem pe Băsescu preşedinte. Pun pariu că în 5 ani politica nu va mai fi interesantă în România.

Da’ în televiziunea lui Diaconescu crezi?
Nu e important să cred eu. Important e să creadă oamenii în el. Şi important e să creadă agenţiile de publicitate, pentru că televiziunea nu e o chestiune de amorul artei. Poate în el nu vor mai crede oamenii. În seara asta dă dovada. În seara asta vin extratereştrii. În seara asta aflaţi adevărul. S-ar putea să fie ca-n povestea cu Petrică şi lupul. Dacă oamenii vor crede în continuare în el, va putea să supravieţuiască. Important e să creadă şi agenţiile în el.

A fost o perioadă în care găseam asemanări între tine şi Mădălin Ionescu.
Da. Noi am fost colegi la Realitatea tv. Probabil era o perioadă. De ceva vreme facem lucruri destul de diferite.

Ai prezenta emisiunea lui Mădălin Ionescu?
Sunt lucuri pe care le poţi face şi lucruri pe care nu le poţi face. Nu este genul meu. Tu ai face interviuri pe teme erotice?

Ultima întrebare. Am văzut că ai tendinţa de a te adresa unora cu ”maestre”. Maestrul Octavian Paler. Maestrul Ion Cristoiu. Şi aseară l-am întâlnit şi pe maestrul...
Ilie Şerbănescu.

Da. Pe ei îi putem găsi cu 20 ani în urmă construindu-şi ipostaza de maeştrii. Care sunt cei care-şi construiesc ipostaza de maeştrii acum şi cărora ne vom adresa peste 20 ani?
Bună întrebare. Peste 20 de ani nu sunt foarte sigur că o să mai avem maeştrii. Pentru că… îmi e şi greu să explic de ce. Dar cred că explicaţia e uşor de înţeles. Şi în mod evident, o întrebare foarte bună ar fi, ce-o să avem peste 20 ani, dacă n-o să mai avem maeştrii?

The road to... (1)

Oamenii care accelerează. Ăştia sunt cei care nu înţeleg miza. Destinaţia este orizontul. Niciodată concretă. Acceleraţia pare contextual inutilă. Timpul se comprimă. Emoţiile se intensifică fals. Adrenalina este emoţia absurdă. Cei care privesc în oglinzi retrovizoare. Nu dinamic înaintea unei schimbări de direcţie. Ci mai degrabă retrospectiv. Şi intens. Ăştia sunt cei pe care destinul îi duce în primul obstacol. Izbitura este inexorabilă. Şi uneori definitivă. Drumul este înţeles privind înapoi. Dar trebuie trăit privind înainte. Muzica acoperă vâjâitul constant de motor. Pare să ajute inima să bată. Se numeşte BPM. Coldplay. The scientist. Ştiinţa sincronizării semafoarelor. Şi Omul de ştiinţă care o face. Asta e ştiinţa ştiinţelor. Milioane de destine conduse de semne. Unii aşteaptă, când ceilalţi pornesc. To be continued...

Interviul cu Diaconescu

Radu Buzaianu VS Dan Diaconescu... the interview :)

Dan Diaconescu ajunge la OTV cam pe la ora 19:00. La puţină vreme după ce se trezeşte. L-am aşteptat un sfert de oră afară şi jumatate de oră înăuntru. În sfertul de afară, cu o frecvenţă năucitoare, oameni necunoscuţi intrau în vorbă cu mine. “Aveţi idee, domnul Diaconescu a ajuns?”. În fiecare zi, zeci de poveşti îl aşteaptă în faţa televiziunii. Una singură câştigă şi devine din necaz, caz. În jumătatea de oră pe care am petrecut-o sus, am cunoscut acolo o fată, un fel de doamna Magda. Mi-a explicat cu etuziasm cum numără şi citeşte 2000, 3000 de SMS-uri în fiecare noapte. Frumoasă meserie. Dan e un individ subestimat constant. Are relaxarea omului care a câştigat. S-ar putea să fie important şi cum câştigă. Victoria ar trebui să aducă şi glorie. Nu doar rating.

Bună dimineaţa.
Da. Am avut o noapte lungă. M-am culcat la 11.

Păi o fii bine aşa, Dane?
Nu, da’ asta fac de 10 ani. Sunt pe fus american.

Eşti un personaj pozitiv sau negativ?
Pozitiv. Nici pe cei care mă ameninţă sau mă înjură nu i-am simţit foarte revoltaţi. Mulţi îşi cer scuze, în zilele următoare sau în anii următori.

Ai un rol pozitiv sau ai un rol negativ?
Numai unul pozitiv. În emisiune cel puţin. În minţile unora sigur, am un rol negativ. În minţile multor colegi de-ai mei… şi din invidie.

Distragi atenţia oamenilor de la lucruri puţin mai importante.
Nu. Mie îmi place să mă joc cu minţile oamenilor. Îmi place să inventez. Să inovez. Am vrut să dau la regie când eram mic. Am dat la politehnică să scap de armată. Aveam 2 ţeluri în viaţă. Să ajung ziarist şi-n timpul liber să fac filme. Scenarii de filme.

Începi să semeni cu Adrian Sârbu. De la Pro TV.
A avut şansa altei generaţii. A avut cunoştinţe aici în Bucureşti. A intrat în primul guvern. Eu am avut contrariul. În 1990 am vrut să-mi fac un ziar. L-am scris de mână cu câţiva colegi. Mă uitam ce cozi erau la tonete. Se vindea orice ziar. Să fi avut şi eu o rudă în Casa Scântei. Un tipograf. Un şofer. Să-mi fi tipărit şi mie ziarul.

Înseamnă că ai avut ghinion.
Pare ghinion. Dacă începeam de-atunci, mă îmbogăţeam din 1990 şi puteam să-mi pun toate planurile în aplicare.

Recunoşti că acum eşti un om bogat?
Da. Dacă aş vinde OTV-ul.

Eşti în cursul reuşitei, ai reuşit sau urmează? În general întreb.
Am reuşit demult. Am 2 posturi de televiziune. Vreau să-l deschid curând pe-al treilea.

Ce mize ai?
Să fac ce n-am reuşit între 1990 şi 1996. Eram foarte sărac. Mi-am dorit să fac televiziune. Undeva la Barcelona mergeam pe trotuar şi într-o vitrină am văzut o cameră care filma trecătorii. Totul apărea pe un ecran. Mi-am dat seama că pot face o televiziune în felul ăsta. Regretul meu e că n-am reuşit să fac o televiziune atunci.

Tot n-am înţeles ce miză ai.
Vroiam să schimb oamenii. Azi cred eu că am schimbat mult oamenii.

În bine?
I-am schimbat în bine. Acum că ei nu ştiu să-şi folosească libertatea...

Concret, că tot nu înţeleg.
High Park-ul din Anglia l-am făcut la OTV. Oamenii pot să sune în direct şi să zică ce vor. De multe ori să mă înjure pe mine. Sau pe un invitat. Le-am dat libertate totală. Am schimbat capacitatea oamenilor de-aşi cunoaşte drepturile. Până la OTV oamenii nu credeau că se pot revolta împotriva sistemului. Am dat drumul la o supapă pe care Ceauşescu n-a putut s-o folosească. Eu mă întrebam înainte de 89 de ce nu se fac interviuri cu Ceauşescu. Era visul meu de jurnalist. Să fac un interviu cu Ceauşescu. Nu înţelegeam de ce nu se făceau interviuri cu Ceauşescu.

Poate era timid.
Cred că era tâmpenia celor din jurul lui. Închipuiţi-vă un talk show cu Ceauşescu invitat permanent. Cum e acum Adina. Sau Magda Ciumac.

E important să câştigi sau important e cum câştigi?
E important să se uite telespectatorii.

Dane, e important să câştigi sau cum câştigi?
Depinde de la un caz la altul. În meseria mea a fost important până am reuşit să depind doar de mine. Am casa mea. Am maşina mea. Pe urmă nu m-au mai interesat câştigurile. Atunci au venit cele mai mari. Vreau să-i fac pe oameni să gândească.

Unora li s-a părut că dimpotrivă.
În emisiunile mele oamenii fac tot felul de scenarii. Dau poporului ce-i place mai mult. La asta românii sunt teribili. Nici americanii nu sunt mai prejos. Cred şi acum că Elvis trăieşte. Sau cazul O.G. Simpson. Toată lumea m-a hulit pentru cazul Elodia. Că a avut 300 de episoade. Cazul O. G. Simspon întrece cazul Elodia. Ştiind cum s-a desfăşurat la ei cazul acela am fost supărat pe telespectatorii mei că n-au dus decât 300 de episoade cazul Elodia.

Ai fost dezamăgit cum ar veni.
Mi-am dat seama că nu sunt pregătiţi. Cazul Maloş va trece de 300 de episoade. Cazul Trancă a ţinut 32. Cazul Ralph 16. Oamenii nu erau pregătiţi. Sunt fericit acum că am produs OTV-izarea ţării. Au apărut o mulţime de emisiuni care o copiază pe a mea.

Nu ţi s-ar părea o Românie foarte tristă, o Românie plină de emisiuni ca a ta?
Când zic emisiune ca a mea, zic emisiune din care aflii ceva. În care un om spune ceva important. Sau interesant. Nu ce spun politicienii. La sfârşitul emisiunii mele chiar rămâi cu ceva. Aflii ceva.

Dimpotrivă. Emisiunea ta mi s-a părut o emisiune în care aflii tot timpul ceva în emisiunea următoare.
E greşit. Aseară am aflat că Adina îl acuză pe Claudiu de o crimă.

E important asta?
Foarte important. Dintr-un caz ca ăsta îţi dai seama că poţi păţi şi tu poveşti similare.

Ai spus că serialul Elodia avea să meargă până nu va mai face rating.
Când coboară de 3% emisiunea mea nu mai continuă.

Practic pe tine nu te interesa s-o găseşti pe Elodia. Te interesa să fie rating.
Mă interesa să dau într-un ambalaj uşor digerabil un film. Un film poliţist. Ceea ce eu făceam acum 10 ani nu merge azi. Am făcut emisiuni cu politicieni şi ratingul scădea sub 3%. Am făcu apoi cu actori. A mers 6-7%. Apoi publicul s-a plictisit. Am trecut apoi pe probleme sociale. Cu malpraxis şi pensii mici. Nu mai merge. A trebuit să trec la cazurile Erbaşu, Anghelescu…

Ce urmează Dane? Mai urmează ceva?
Urmează acest gen făcut cu mai mulţi bani. Un episod de O. G. Simpson, în America costă în jur de 150000 de dolari. Închipuiţi-vă cazul Elodia cu bugetul acesta.

Ştii câţi oameni lipsesc la noi Dane?
2700. Ştiu. Eu am ales-o pe Elodia. Am făcut studii în ideea asta. D-aia am şi vrut să dau la regie. Cazul Elodia avea şanse să meargă. De ce. Persoana dispărută trebuia să fie femeie. Publicul de televiziune în România este în mare format din femei. Dispăruta trebuie să aibă vârstă între 35 şi 40 de ani. Ăsta este publicul care se uită în România la televizor. În serialul respectiv trebuie să fie implicaţi poliţişti, avocaţi sau procurori. Îl avem pe Cioacă. Poliţist. Altfel lumea nu se uită. Cei implicaţi trebuie să fie frumuşei.

Păi şi Cioacă?
Înţeleg că în România e un bărbat fatal. Toate femeile îl doresc în pat. Mai sunt câteva ingrediente, dar astea ar fi în mare.

Şi să nu se găsească victima. Asta ar mai fi fost.
Nu e meritul nostru. E meritul autorităţilor. Au făcut în aşa fel încât să-mi cadă mie bine. Şi dacă ar fi fost găsită serialul ar fi continuat ca la Diana Maloş.

Dane, jură că astea sunt lucrurile importante. Să fie găsită Elodia. Să...
Pentru mine important e să-i dau publicului ce-i place. Să te uiţi 10 ore la un episod nu e uşor.

Orice nenorocire în România face rating.
Aici nu e vorba de nenorociri. E un caz care se poate întâmpla vecinului. Ţi se poate întâmpla ţie. Oamenii d-asta sunt atenţi. În America se bagă crime în toate filmele nu pentru că vor să vadă ăia când îl împuşcă p-ăla. Iminenţa morţii îi atrage pe oameni.

Nu ţi se pare cam puţin ca omul să se uite 10 ore ca la final să afle că o Adina îl acuză pe un băiat de ceva? Mi-ai zis că asta s-a aflat aseară.
Dan: Când te uiţi la Basic Instinct cu ce rămâi? La mine rămâi cu mai mult. E şi partea rea. Oamenii învaţă să facă crime perfecte.

Care e contrapunctul la ce faci? Trebuie să existe un echilibru.
CNA-ul. Nu. Glumesc. Faptul că Magda Ciumac, Mircea Stoiam, Lazarus sau alţii au fost preluaţi deja de alte posturi. Lumea trecuse uşor peste faptul că eu l-am format pe Gigi Becali şi pe Silviu Prigoană. Silviu Priigoană a apărut la OTV de 78 de ori înainte să fie invitat de alte televiviziuni. Nimeni nu-şi aduce aminte de ei ca fiind formaţi de OTV. Aşa va fi şi cu Magda peste 10 ani.

Va fi deci importantă Magda Ciumac până la urmă.
Magda Ciumac?! Niciodată Prigoană sau Becali n-au făcut 10%. Atât a făcut Magda. O să fie la fel ca ei dacă n-o ia pe alte căi. Să se apuce de droguri…

Sau să se sinucidă. Că am văzut că aveţi multe sinucideri.
Da. Sau asta. Dacă urmăreşte parcursul lui Prigoană sau Becali va fi foarte mare. Asta e mândria mea. Că OTV-ul a lansat pe piaţă atâtea personaje.

Cât mai costă la tine în emisiune jumătate de oră de exemplu?
Asta e altă prostie. Acum televiziunile îşi plătesc invitaţii. Ăsta este un pol. Celălalt este că nouă ni se reproşează că luăm bani de la ceilalţi invitaţi. Ne măguleşte zvonul. Am fost singurii care ne-am publicat bilanţurile contabile. Când noi prezentam audienţele acum un an, lumea râdea de noi. Acum mulţi colegi prezintă audienţele. E un trend pe care eu îl impun. Vreau transparenţă. Nu mă ascund.

Da’ am sesizat că familia o ţii ascunsă.
Ea nu are legătură. Eu sunt ăla care apare la televizor.

Ce fel de femei iubeşti Dane? Că oamenii se mai întreabă...
Am aceaşi prietenă de 25 de ani. Astea se poate deduce din felul meu de-a fi. Eu nu-mi schimb iubitele odată cu statutul social. Sau odată cu nivelul de trai. Într-adevăr mi-ar plăcea să călătoresc da’ n-apuc s-o fac. Am emisiune de 365 de ori pe an. Mulţi mă invidiază. Bă ce bani are Diaconescu. Da’ nimeni n-are emisiune 7 zile din 7. Şi 10 ore pe zi.

Cum e prietena ta Dane?
E o fată de treabă. O fată de treabă care înţelege situaţia şi mă lasă 10 ore pe zi în direct.

Eşti unul dintre oamenii cei mai cursivi cu care am stat de vorbă. Ţi se reproşează că nici punctuaţia nu-ţi stă în calea cursivităţii.
Vorbesc foarte mult. Acum depinde. Mi se mai reproşează şi că vorbesc foarte puţin în emisiune. Moderatorul trebuie să vobească 3% din durata spaţiului de emisie.

Sunt multe crize în România. Criza gazului, criza financiară. În care dintre ele te regăseşti?
În niciuna. A dat Dumnezeu să n-am nici crize de sănătate. Nici de subiecte. Nici financiară.

Poate criză morală? Că şi asta e în România.
Sunt din ce în ce mai mulţumit din punctul ăsta de vedere. Lumea începe să recunoască şi să ne dea dreptate. Ne mai revenim din pumni. Eram atât de huliţi la un moment dat încât îmi era frică. Mi s-a dat dreptate mai devreme decât credeam.

Nu e cam mult balamuc în emisiune?
Nu mă deranjează. Atâta vreme cât publicul e mulţumit. Eu îmi văd de treburile mele în emisiune. Fac lucrări de contabilitate. Mai citesc ziarele. Mai citesc o carte. Cele 10 ore trec uşor. Mai am colegi care uşor, uşor, îmi ţin locul. Eu tot caut nişte Diaconeşti dar nu vin. Să mai plec şi eu în jurul lumii. Când eram tânăr mă rugam de Horia Alexandrescu. De Cristoiu. De ceilalţi ziarişti mari. Domne, lasă-mă şi pe mine să scriu, să fac, să dreg, s-apar.

Ştiau ei ce ştiau.
Nu-mi dădeau nici o şansă. Eu acum mă rog de tineretul ţării. Veniţi să vă fac Diaconescu.

Cât crezi că mai durează emisiunea ta?
Până mor eu. Apoi o s-o continue fi-mea. Ar fi de preferat ea că are aceaşi iniţiale. Vreau să rămână DDD. D-aia i-am şi zis Dona Diaconescu. Are 3 ani jumătate. Eu vreau să mai fac emisiunea măcar 30 de ani. Am văzut că Larry King are 50 de ani. Încă 40 mai am şi îi bat recordul.

Vrei să fii Larry King?
Am fost în vizită pe la el prin America. Are o echipă de 50 de inşi pe lângă el. Are o emisiune, seamănă cu a mea. Sau a mea cu a lui, mă rog. Numai că a lui are 50 de minute, din care reclamă vreo 20. În fine. Nu e genul meu. Nu ştiu dacă o să pot sta 10 ore în toţi anii. 1 oră, 2 pe seară până la 80 de ani pot să stau. 80-85.

Ultima întrebare. Îmi confirmi că oamenii la sfârşitul emisiunii tale rămân cu ceva?
Întrebaţi-i pe telespectatori. Altfel nu s-ar uita.

Deci nu te-ai răzgândit.
Niciodată.

Spring time

Mărţişorul e ridicol. Prin inutilitate. E tradiţie. Continuarea unei tradiţii tâmpe, e mai tâmpă decât ea în sine. Vânzarea de marţişoare e o ţigănie. Ah nu. E o "rromânie". Că sunt rromi. Nu ţigani. Zeci de mese inghesuite de o sută de oameni. Aşa arată primăvara? Povestea cu mărţişorul cred că ar trebui să se oprească pe la 14 ani. După, capătă reflexe stupide. Nu trece o săptămână şi ne trezim cu altă tărăşenie. Se face 8 martie. Ziua femeii. Există ziua Andreelor. Există ziua Mihaelelor. Şi tot aşa. Băi da ziua tutror femeilor. Asta ne mai trebuia. În curând vom sărbătorii ziua omului. Avem ziua femeilor. Se insistă şi cu cea a bărbatului. Probabil nu va dura mult până când cele 2 vor fuziona. În fine. Mi s-a părut totuşi onorabil să cumpăr flori. Băi da nu ştiu cum se face că toate florăriile sunt reprezentate de către o cetăţeancă română de etnie rromă. Băi şi-acolo trei' să te rromâneşti. Rromânia pare inevitabilă. Ea îmi cere 35 de lei. Eu scot 50. Cu argumentul că-i iau 2. Ea zice bine. Da să-i mai dau încă 10. Prea multă rromânie. Prea puţină primăvară.

So many beatiful things

Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii. Sau al lunii. O bună parte din România care-mi place. Click 4 photos.