Raluca Arvat

Este singura care a fost nemulţumită de interviul pe care l-am făcut. Bă nu Cristoiu. Nu Năstase. Nu Mihaiu. Nu Tucă. Nu Turcescu. Nu Craiovenu. Nu Exarhu. Nu Moisescu. Nu Găinuşă. Nu Dobrovolschi. Raluca Arvat băi frate. Am făcut un interviu cu ea pentru un ziar de sport. Mi-a părut cam ca ştirile ei. Veselă şi plicticoasă. Multe clişee. Am stat. M-am chinuit. Să scot naibii ceva ca lumea din ce vorbirăm. Interviurile au cam 30-40 de minute. În scris n-ai spaţiu decât pentru 20. În fine selectez eu ceva. S-o fac să pară interesantă. Când primeşti răspunsuri banale la întrebări trebuie să devi mai agresiv în conversaţie. Nu face intervievatul show... atunci faci tu. interviul trebuie să iasă. Cu ea am fost mai blând. În fine. Într-un final am scos-o la capăt. Am selectat eu ce era mai selectabil din ce-am vorbit cu ea. Începuse să-mi placă. Bun. Care a fost concluzia ei. Nu se regăseşte deloc în interviu. E dezamăgită. Am găsit de curând interviul prin calculator şi iar m-am enervat. Click.

Îmi place Raluca Arvat pentru că zâmbeşte. Am devenit prea încrâncenaţi. Suntem prea luptători. E prea mută îndârjire. Ne luăm prea în serios. Din când în când trebuie să ne troznească râsul. Ştirile Pro TV nu iau fotbalul în serios. E între bine şi rău. Am şi argumente pro, am şi argumente contra. Raluca Arvat este cea care pune cel mai bine în scenă zâmbetul nuanţat. În urmă cu vreo 3, 4 luni Andrei Gheorghe îmi povestea că Arvat este singura prezentatoare de sport. Restul sunt femei frumoase. Am vorbit o jumătate de oră cu ea. Poartă câteva dintre păcatele ştirilor sportive. Are clişee. În rest mi-a plăcut. Şi-am plecat zâmbind.

De ce se râde atât de mult?
În genaralul vieţii noastre?

La serviciu la tine.
Eu râd când simt nevoia. Râd când mă inspiră subiectul. Nimeni nu mi-a zis până acum, vezi că trebuie să râzi la 5 din cele 10 ştiri. Când am zis că Staeaua a luat bătaie la “Copou” , nu puteam să nu râd.

Nu luaţi fotbalul în serios.
Ce se joacă în liga întâi e serios doar pentru patronii cluburilor. Declaraţiile din fotbal nu sunt prea serioase.


La telenovele te uiţi?
Nu. Nu pentru că e nasol să te uiţi la telenovele. Dar n-am timp

Îţi propusesei să ajungi ştiristă?
Am vrut să mă fac jurnalistă încă din clasa a 10-a. Mi-a plăcut. Am lucrat ca redactor. Ca reporter. Am fost şi producător. Şi editor. A fi “prezentaor” este o funcţie. Nu este o meserie.

Nu eşti vedetă?
Nu.

Păi de ce?
Lasă-i pe Brad Pitt şi Angelina să fie.

Eu mă refer local. Nu zice lumea pe stradă uite-o pe Raluca de la Pro TV?!
Ba zic. Dar eu nu mă consider vedetă.

Apari la televizor întru-un moment teribil de privit.
Da. Facem rating. Audienţa ţine de context. Iarna când e frig afară televiziunile fac rating mai mare. Depinde şi de zi şi de perioadă. Nu numai de oră.

Mă gândeam acum, că din tot Pro Tv-ul, pe tine te văd cei mai mulţi oameni. Apari într-un moment de rating maxim.
Ştirile Pro Tv au rating şi mai mare. În general lumea este mai interesată de ştirile generaliste. Însă dintre toate jurnalele de sport noi avem ratingul cel mai mare.

Da’ nu vreţi voi să-i luaţi mai în serios pe oamenii ăştia?
Pe cine?

Pe băieţii care lucrează în fotbal.
Da’ ce nu-i luăm în serios? Facem mişto de ei? Noi folosim doar ce spun.

Eu totuşi apreciez oamenii veseli.
Ştii cum e... când Borcea zice mă bag şi eu să joc că mă pricep, şi-şi dă cu mingea în faţă... eu l-am pus să facă aşa?! Ştirile din sport trebuie să fie mai relaxate decât cele generale. Indiferent ce se întâmplă în sport. Că a luat bătaie Steaua la Iaşi. Că Bănel a dat autogol din nou. E nasol. Nimeni nu vrea să fie în pielea lui. Dar nu poţi să citeşti ştirea la fel de serios cum o citeşti pe cea despre 2 tiruri ciocnite pe drum.

Da. Astea sunt mai grave puţin.
Astea sunt adevăratele drame în viaţă. Steaua a luat bătaie la Iaşi. Sunt altele ştirile dramatice.

Da’ poţi să pierzi dramatic. Exista finaluri dramatice.
E adevărat. Dar nu moare nimeni. Recuperezi în următorul meci. Mai ai până la final 13 etape.

Care este diferenţa între ştirile voastre şi cele de la Antena 1? Prima am discutat-o. Faptul că sunteţi mai ironici.
Păi vezi. Ţi-ai răspuns singur.

Asta este singura?
Telespectatorii fac diferenţa între noi şi ei. Diferenţa este poate la modul de abordare. Golul e acelaşi. Noi abordăm diferit. Probabil insistăm pe tot ce s-a întâmplat în jurul meciului respectiv. TVR-ul prezintă ceva mai tehnic. Este vorba probabil despre unghiul de abordare.

Îţi place băiatul ăsta, Chivu?
Păi... joacă bine.

Oarecum succesul fotbalului de la noi este şi un succes al tău. Cu cât fotbalul are mai multe reuşite, cu atât oamenii se uită mai mult la tine.
Poate să fie la pupitru Naomi Cambell. Dacă nu-ţi place fotbalul, nu te uiţi la ştirile din sport.

În general îţi plac lucrurile la care te pricepi.
Nu ştii că toţi românii se pricep la politică şi fotbal ?! Orice spectator a zis la un moment dat, “dacă eram în locul lui Piţurcă îl băgam pe ăla”.

Bine. Tu dacă ai fii în locul lui Piţurcă pe cine ai băga la Euro?
Nu sunt în locul lui Piţurcă.

Da’ vreau să fi în locul lui Piţurcă.
Eu aş fi vrut Bill Gates.

Mergi la serviciu? Ai senzaţia asta?
Nu o am. Cred că şi tu eşti la fel. Suntem norocoşi. Facem ce ne place.

Părinţii tăi sunt mândrii de tine?
Ştiu sigur că tata ar fi fost extraordinar de încântat. Din păcate nu mai trăieşte. Era un mare consumator de fotbal.

I-ai făcut o bucurie.
Da. De acolo de unde este, a văzut.

La câţi ani ai plecat din Braşov?
La 25.

Cam cât am eu acum. Ai fost colegă cu Mihai Dobrovolschi. Din ce am auzit eu.
Da. La liceu.

Aţi şi ieşit o dată împreună.
El mai povestea şi că ne-am iubit. Nu ne-am iubit. S-a iubit cu o prietenă de-a mea.

E interesant cum aţi cucerit voi succesele Bucureştiului. V-aţi întâlnit la Pro TV. E romantic.
Am mai avut un coleg la Pro Tv, care a făcut liceul împreună cu noi. Făcea Pro Motorul la Pro Tv.

Eu sunt bucureştean. Voi venţi şi ne daţi pe noi la o parte. Asta faceţi voi.
Raluca: Cum fac ăştia din vest. Nu mai veniţi românilor, că ne luaţi nouă locurile.

Te privesc pe tine ca pe un om care a reuşit. Veselia este un simptom al reuşitei.
Nu neapărat.

Ai văzut oameni veseli cărora nu prea le iese?
Eu sunt veselă, dar asta nu înseamnă că mi-au ieşit în 32 de ani toate. Secretul stă probabil în felul în care reuşeşti să întorci o situaţie bună în favoarea ta.

Dă-mi şi mie dreptate. Îmi place să am dreptate.
Bine… hai că ai dreptate.

Am terminat o facultate de jurnalism. Probabil multe dintre colegele mele privesc cu invidie spre tine. Vor să facă ce faci tu. Stai pe un loc foarte invidiabil. Şi zâmbeşti.
Când am început să lucrez, nu mi-am dorit să fiu prezentatoare. Mi-am dorit să scriu ştiri.

Că vorbeam despre Dobrovolschi. Mi-a zis el ceva la un moment dat. Nu e bine să-ţi doreşti.
Şi la cumpărături te duci să-ţi iei pantofi roşii. Sigur ai să ieşi cu o geacă verde. Cu cât aşteptările sunt mai sus, cu atât dezamăgirea e mai mare când te opreşti la jumătatea distanţei.

Poate vrei să mă păcăleşti. Îmi pari un om care nu crede că face mare lucru.
Raluca: Mare lucru face un chirurg care te operează. Sau un arhiteht care face un pod.

Adelina Elisei. Nu te-ai întrebat... ia uite dragă, ce are ea şi n-am eu?!
Nu. Bravo ei.

Chivu pare un băiat dezirabil.
Nu l-am privit niciodată altfel decât ca pe un fotbalist. Un fotbalist care a jucat la Roma, la Inter...

Chestii mici. La Inter, la Roma. N-a pus mâna şi el să opereze un om. Să facă un pod...
Păi da. A făcut meciuri proaste. A făcut meciuri bune. Uneori s-a accidentat aiurea...

Eu m-aş fi întrebat în locul tău. Ce are ea şi n-am eu.
Asta este treaba lui. Dacă el a plăcut-o pe Adelina, este foarte bine.

În concluzie. Pari a avea o viaţă mişto.
Viaţa o ai cum ţi-o faci.