Aşadar, stimaţi telespectatori

Există o emisie pe Antena 1 care îmi dă motive serioase să nu mai ies din casă a doua zi. Adică începe să mi se pară periculos. Şi parcă şi puţin inutil. Pe la 1 jumatate noaptea e. Apare la o masă un băiat care seamănă cu mulţi dintre cei din faţa caselor de copii. Greu îi găseşti o calitate. D'aia au şi scris pe ecran "numerolog". Ca să aibă naibii o calitate. Aceea de numerolog. Şi-ncepe. "Aşadar, stimaţi telespectatori aşteptăm în continuare apelurile dumnevoastră". Şi sună lumea întruna. "Numele şi data naşterii, vă rog". "Mihai, 26 iunie 1970". De obicei se duce în zone generale. "Da. Se pare că aveţi ceva probleme". Ăsta de la telefon, rămâne uluit. "Uite bă c-a ştiut". Cu timpul prinde curaj şi merge pe verdicte concrete. "Văd că aveţi o problemă cu unul dintre copii". "Da, n-am copii...". "Păi în senusul ăsta vă zic. Vreţi să faceţi un copil. Se pare că la anul în luna august veţi avea primul copil. Mulţumim că aţi sunat. Mai luăm un telefon. Vă ascultăm...". Lumea sună întruna. Ăsta le zice nişte prostii şi ăştia rămân perplecşi. "Uite bă că ştie". Şi stau şi mă gândesc că mă pot întâlni cu ei pe stradă. Am câţiva pe care-i bănuiesc că ar suna acolo. Mihai Morar depildă are tipologia omului cu telefonul în mână. Şi Cristina Cioran pare genul. "Aş vrea să ştiu pe plan sentimental ce-o să fie". Proporţiile cretinismului general le înţelegi abia când băiatul se prezintă. Îl cheamă Iliuţă.