Santa Claus is coming to town

E o teorie. O ştiu de la un om important pentru mine. Mi-a spus-o acum 2 ani. De atunci îmi vine constant în minte, când se face decembrie. E complicat să fiu de acord cu ea. E şi mai complicat s-o contrazic. Niciodată nu mi-a plăcut Moş Crăciun. Nu mi se părea simpatic. Râdea complice. Şi eu îi zâmbeam mercantil. De mic cred că trăieşti cu senzaţia că pe 25 e ziua lui Moş Crăciun. Sporadic înţelegi că s-a născut Iisus şi asta pare o coincidenţă. Moş Crăciun lasă ideea de Dumnezeu parodiat. Moş Crăciun e cel care le ştie pe toate. Care te urmăreşte de sus. Are nişte pitici. E cel care vine de undeva din cer într-o sanie. Acum 2000 şi ceva de ani, Dumnezeu a făcut lumii un cadou. I l-a trimis pe Iisus. La fel şi Moş Crăciun. Le trimite maşinuţe şi produse electrocasnice. Copiii sunt educaţi să creadă în Moş Crăciun. Conversaţia despre el seamănă stingheritor cu cea despre Dumnezeu. Crezi sau nu crezi. Desfăşurătorul lui Moş Crăciun este similar celui lui Dumnezeu. Copiii întâi trebuie să fie buni. Apoi să-i ceară Moşului ce-şi doresc. Pe sistemul, cere şi ţi se va da. Moş Crăciun poartă nedreptatea. Copiii în final sunt răsplătiţi după posibilităţile părinţilor şi nu după poeziile pe care le-au învăţat. Aşa se antrenează lipsa de încredere. Aşa se antrenează ziua de 25 decembrie când oamenii cred în Moş Crăciun.