Interviul cu Liviu Mihaiu

Nu există bine fără rau. Nimic nu este constant bun sau rau, până la final. În orice rău există bine, de care te foloseşti in argumentarea greşelii. În orice bine există puţin rău, care tinde să-l compromită. Orice compromis are şi consecinţe pozitive. Orice consecinţă negativă are o şansă mică de a deveni pozitivă. Liviu Mihaiu este ca tot ce se întâmplă. Este între bine şi rău. Săptămâna trecută i-a venit rândul lu' Liviu Mihaiu să răspundă la nişte întrebări minunate. Aşadar... interviul cu Liviu Mihaiu din revista Story. Click.

“ Nu există bine fără rau. Nimic nu este constant bun sau rau, până la final. În orice rău există bine, de care te foloseşti in argumentarea greşelii. În orice bine există puţin rău, care tinde să-l compromită. Orice compromis are şi consecinţe pozitive. Orice consecinţă negativă are o şansă mică de a deveni pozitivă. Liviu Mihaiu este ca tot ce se întâmplă. Este între bine şi rău.

Eşti un individ modest? Ai o atitudine modestă faţă de reuşitele tale?
E o vorbă pe care o ştiu de la profesorul meu, Jean Balin. “Să te fereşti de oamenii modeşti !“ Eu sunt un om care spune ce face. După cum bine ştii, nimeni nu se osteneste sa observe ce faci bine. Numai dacă-l plăteşti.

Sau dacă ai un insucces.
Exact.

Mă uitam acum când au venit americanii. Am avut parcă atitudinea oamenilor de la ţară când aşteaptă rudele de la oraş. Nu sunt prea modeşti românii?
Suntem nişte oameni provinciali cu părere proastă despre sine. Asta pentru că în ultimii 50 de ani nu prea ne-a ieşit nimic in afara de finala de la Sevilla

Pe lângă faptul că avem păreri proaste avem şi păreri multe.
Avem păreri multe şi umor. Ăsta ne salvează de obicei. Umorul ne-a educat un simţ al ridicolului. Multe popoare nu-l au. Pentru asta şi merită să stai în România: pentru umor

Avem moderatorul complezent, Dan Diaconescu. Avem moderatorul uşor simpatic, Mihai Gâdea. Avem moderatorul supărat, Robert Turcescu. Tu ce fel de moderator ţi-ai propus să fii?
Moderator jucător. Postura mea, şi la tv şi la radio, e una de realizator. Nu sunt un om care să accepte roluri modeste de tip cititor de prompter. Fac ce am învăţat într-o şcoală foarte spectaculoasă care este “Caţavencu”.

E rău să fii ştirist?
Nu acolo e răul. Răul în materie de ştiri este conţinutul lor. Se merge mult pe infotainment. Avem prea multe dramolete de periferie şi ştiri care nu ne interesează. Şi ştiri negative. Asta crează o atmosferă generală de balamuc şi sfârc.

După ştiri rămâi cu o senzaţie de ultimă sută de metri. Părem pe ultima sută. Contează tonul? Contează ştirea?
Tu ai observat că ştiriştii când citesc, saltă puţin de pe scaun?!? Au un mic săltat. Vor să convingă de importanţa ştirii printr-o gestică uşor caraghioasă.

Vor să treacă sticla. Nu ştii că aşa se zice?
Da. Vor să treacă sticla cu tot dinadinsul. Nu poţi s-o treci decât prin conţinut. Uită-te la emisiunea pe care o fac la TVR. Este o emisiune de rit BBC. N-am căutat niciodată să fac audienţă prin aducerea unor invitaţi ieşiţi din minţi. Am mizat pe conţinut.

Pare o emisiune lucrată.
Este.

Dar lucrativă este? Sau la TVR nu trebuie?
Nu. De aceea şi stau la TVR. Am o slăbiciune pentru misiunea publică, în care eu cred.

Îmi place numele, “Între bine şi rău”. Tu l-ai ales?
Tudor Giurgiu împreuna cu mine.

Nu despre asta e vorba? Nu este totul între bine şi rău?
Evident. Acest tip de raportare merge foarte bine cu modul meu de a fi. Cu tipul meu de discernământ, cu discursul meu.

Eşti mai spre rău sau mai spre bine?
Dacă te uiţi însă la ce fac, ai să vezi că toate acţiunile mele jurnalistice sunt îndreptate spre bine.

Pari un om care a reuşit. Eşti? Eu ţi-am zis ce pari. Tu ştii ce eşti.
Cred că da. De 18 ani am inventat alături de colegii mei un trust de presă, fără să moştenim vreun activ gazetăresc al partidului comunist.

Unii spun că nu se mai râde la fel de mult cu ziarul “Caţavencu” în mână.
Nu se mai râde ca înainte, adică.
Una dintre explicaţii este faptul că ziarul acesta a influenţat stilistic întreaga presă. E plină presa de titluri a la Catavencu. Ceea ce face “Caţavencu” acum, nu mai pare atât de original ca în urmă cu 10 ani.

Poate s-au mai schimbat şi oamenii.
Cititorii noştrii au cam plecat în Canada, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie. Multe din lucrurile pe care le-am făcut s-au uitat pentru că noi,romånii, trăim excesiv, în 3 zile. Tot ce se petrece şi contează în jurul nostru, ţine 3 zile. Avem o relaţie proastă şi cu trecutul şi cu viitorul.

Am întâlnit oameni precum Marius Tucă, Andrei Gheorghe şi alţii. Oameni cu mult succes în trecut. Unii dintre ei şi în prezent...
Aş numi-o eu generaţia romantică a presei de după revoluţie.

Îşi aduc oamenii aminte?
Racordul nostru la trecut este mizerabil. Noi trăim foarte tare în prezent. În înjurătura prezentului si-n ingratitudine ca atitudine.

Se şi întâmplă multe lucruri acum. Au apărut Simona Sensual, Laura Andreşan, Alina Plugaru...
Este un flux care îşi va avea refluxul. Românul are totuşi o calitate. Consumă repede. Mă uit la succesul Radio Guerrilla, care a fost un radio gândit nu pentru audienţă, ci pentru atitudine. Văd creşterea lui şi-mi dau seama că oamenii nu prea mai vor poante ieftine si maimutareli.

Vacanţa Mare. Când urmăream graficele postului Kanal D, încă făceau audienţă. Dar poante nu. Exigenţa nu e generală deci.
Liviu: S-a nişat foarte mult societatea şi la noi. Evident vom avea fani Libertatea şi Vacanţa Mare cum vom avea şi fani Caţavencu şi Mondenii.

Îţi plac “Mondenii”?
La ora actuală, pe umorul de televiziune, ei sunt cei mai buni. ”Cârcotaşilor” ştiu că n-o sa le placa ce-am spus, dar asta este opinia unui om care lucrează de 18 ani la un săptămânal care a inventat foarte mult umor si satira în România.

Revenind la Guerrilla, faci ceva ce se face mai rar la radio. Talk radio.
Nu se mai face. Mai ales la prânz. Reţeta cea mai confortabilă pentru radio este cu multă muzică pentru vânzătoarele de la “Unirii” şi câteva poante ale Dj-ului. Nu ne-am propus să cucerim electoratul. Ne-am propus să manăm electoratul spre civilizatie. Si sa ne distram in acelasi timp.

Îţi plac televiziunile noastre?
Eu am un război sfant cu televiziunile. Ted Turner, creatorul CNN-ului, spunea că nu există televiziuni comerciale şi televiziuni necomerciale. Există doar televiziuni bine sau prost făcute. Eu am un război cu prostul gust al televiziunilor, pentru că media este o armă. Pentru orice armă trebuie să ţi se dea permis. Dacă patronul unei televiziuni nu are discernământ, pe el îl vor interesa exclusiv puterea şi banii. Iar asta dauneaza publicului

Sârbu este din-acela cu discernământ?
Sârbu este un patron genial. Este poate singurul mogul din România care este şi creator de presă.

La un moment dat, mi se părea cam multă ”manea” la Pro Tv.
Am o mare dezamagire cu Pro TV-ul. După ce s-a lansat ca un post de oraş care vroia să civilizeze, la un moment dat, cred că după alegerile din 2000, a renunţat si s-a predat mahalalei.

Dansez pentru tine. Are poveşti, are monden, are emoţii, are show. Îţi place?
Da. E un format de mare angajament. Are tot. Are chiar şi altruism.

Marius Tucă îmi spunea în interviu că românii vor poveste.
E adevărat. Fiind un popor tânăr, mănâncă basme pe pâine.

Basmul, dar şi basmaua are importanţa ei.
Din păcate basmaua a subjugat foarte mult editorialul. Cu riscul de a fi penalizat de către adepţii politicilor corecte, după revelionul de “culoare“ 2007-2008, am făcut o emisiune la radio, în care întrebam mai in gluma, mai in serios, dacă există cineva în România care să vrea totuşi să facă o televiziune pentru albi. Lumea a râs. Si mi-a dat dreptate.

De ce nu faci emisiuni în fiecare zi şi la televizor?
Nu pot. Spunea amicul Andrei Gheorghe că, televiziunea zilnica-n live este “speed“. Mie-mi place televiziunea “peace“, o data pe saptamana, dacă este s-o luăm în termenii ăştia. Nu-mi place să fac televiziune în fiecare zi. Televiunea de fiecare zi e pentru entertainment. E pentru Jay Leno.

Ce se întâmplă cu Gheorghe?
Este cel mai bun om de radio de limbă română pe care l-am întâlnit. Din păcate Realitatea TV nu a ştiut să-i creeze un format special personajului Andrei Gheorghe, iar el a abandonat radioul.

Pleacă.
Este un proiect foarte onorabil. Acela de a infiinţa staţia Realitatea TV în Spania şi Italia.

Mircea Badea ironiza iniţiativa la un moment dat.
Mircea Badea nu este jurnalist.

Nici nu-şi asumă statul ăsta, parcă.
Mircea Badea este un comentator teve.

Face poante bune?
Da. Uneori chiar îi ies. Eu am insa doi entertaineri teve pe care îi consider cei mai buni: Florin Călinescu şi Teo Trandafir.

Ce se întâmplă cu Florin Călinescu?
Florin….

Nu-şi mai doreşte victoria?
Da. Este un tip care…. . Stai să-l caracterizez foarte bine. Să nu se supere dup-aia pe mine. Este un tip pe care l-a devorat succesul la un moment dat. Pentru că succesul de televiziune este un inamic periculos.

Nu şi-a dominat succesul.
Exact. N-a ştiut să-l gestioneze.

Spre final am să te întreb ce rămâne după oamenii aceştia precum Pruteanu sau Ralu Filip? Sunt oameni care participau dinspre televizor la multe vieţi.
Citez un celebru personaj de film. Generalul Maximus, alias Russel Crow. Tot ce faci în viaţă este un ecou în eternitate.

Ai văzut “The butterfly effect”?
Poate “Fluturii sunt liberi”, cumva?

Nu. Altul. Ideea era că tot ce faci aici schimbă ceva acolo. Există o simetrie a întâmplărilor.
Asta o spun multora. Eu cred că schimbi în primul rând ceva în capul oamenilor. Toţi aceşti oameni vor schimba şi vor ”sfinţii” locul în care stau si în care vor sta. Iar locul în care stăm, deocamdată, este din păcate sau din fericire, România.