Între bine şi rău

Liviu Mihaiu a făcut o emisiune despre ţigani. Care vor să fie romi. Care vor să nu fie discriminaţi. Care vor într-una ceva. În studiou Pruteanu, o grămadă de ţigani şi altă grămadă, de români ipocriţi. Băi da' nu mai pot cu ăştia. Au compromis numele de ţigan. Acum vor să fie romi. Până-l compromit şi pe ăsta. N-ai voie să judeci întâmplările pe criterii etnice. Nu întâmplător ăla de a omorât prin Italia era ţigan. Românii sunt din ce în ce mai plictisitori. Le pune unu o cameră în faţă, încep să explice că ţiganii sunt oameni extraordinari. Pleacă din emsiune şi de zece ori până acasă "f.... de ţigan". Ţiganii sunt inevitabili. Ţipă. Când nu ţipă cântă manele. Când nu cântă manele, ascultă manele. Pe stradă la telefon. Românii se mândresc cu ei. Fac telenovele despre viaţa lor. Sunt minunaţi. Prea puţine minuni şi prea mulţi ţigani. Şi români plictisitori.