So close to never happen

9 ani în urmă. Am intrat pe uşa liceului să dau admiterea şi mi-a pus unu o întrebarea. De atunci este cel mai vechi prieten al meu. 7 ani în urmă. În ultimul moment m-am hotărât să merg într-o excursie. Acolo l-am cunoscut pe cel de-al doilea prieten al meu. 6 ani în urmă. Una mi-a zis că aş fi bun să fac o emisiune la radio. De atunci am luat decizia să lucrez în media. 5 ani în urmă. M-am dus la un curs de jurnalistică. Profesorul a întârziat vreo jumătate de oră. Nu ştiu de ce am rămas. A fost singurul loc în care ajunsesem să stau de bună voie 5 ore pe zi. Profesorul acela a fost decisiv pentru ceea ce sunt acum. 2 ani în urmă. Trebuia să prezint ceva într-un club. Nu prea era lume. Vroiam să plec. Am rămas. A fost lume. La final o fată mi-a cearut numărul de telefon. De atunci este iubita mea. Sunt câteva dintre cele pe care le am. Reuşitele au un moment de impas. Ţin de o decizie. Ţin şi de hazard. Binele şi răul se joacă, cum zice Tudor Chirilă. În spatele unei victorii sunt multe înfrângeri. Decizii proaste. Pe unele le ştiu. Pe altele nu. Am văzut un film. 25th hour. Finalul a fost mişto. Pentru o propoziţie din final a meritat să mă uit 2 ore. This life came so close to never happen. Momentul de impas este începutul unei victorii. Toate au fost pentru un moment "so close to never happen".