Atenţiune domnilor... s-a furat mireasa

N-am prea fost la nunţi. La noi nunţile îmi par dubioase. De obicei n-au ştaif. N-au înălţime. Aşa cum le este nunta, multora le este şi viaţa. E prea multă manea. Şi la nuntă şi în viaţă. Jerry Seinfeld mi-a părut să fi înţeles una dintre probleme. Nunta are elementele petrecerii. Da' hai să vedem cam la ce petrecere reuşită inviţi rude de peste 60 de ani. Apoi nu înţeleg povestea cu "ginerică". Ăsta a ajuns şi el la o vârstă. Vrea să fie cineva. Toată lumea îi zice "ginerică". Adică ce-i lipseşte să fie chiar ginere? Mireasa e cel mai uşor identificabilă. Băi la mire e mai complicat. Te uiţi. Te gândeşti. Mirele poate fi oricând înlocuit. Seamănă cu mulţi dintre nuntaşi. Mireasa e importantă. Mai importantă ca mireasa nu poate fi decât rochia ei. Eu nu înţeleg de ce poate fi purtată doar în ziua nunţii.Interesant ar fi să poată fi purtată şi după. Ştiu eu... la o petrecere. Sau de revelion. Sau de Halloween. E o rochie elegantă. Scumpă. Dă-o naibii de treabă. La nuntă un lucru pare a fi clar. Mireasa trebuie furată. Aşa e tradiţia. Mare distracţie izbucneşte de aici. Nimic nu se compară cu o mireasă furată. Şi pentru ca previzibilul să fie constant, mireasa este dusă într-un club. Cei care se ocupă de asta au senzaţia ineditului. Pe principiul "băi, ce-am făcut". Apoi important este chiuitul. Vezi o mulţime de oameni. Nu înţelegi despre ce e vorba până nu chiuie cineva. Nu oricine. Probabil trebuie să mergi la multe nunţi, să reuşeşti un chiuit în regulă. Nunţile merg pe principiul "atenţiune domnilor... s-a furat mireasa".