Plaja

Prea mulţi oameni şi prea puţină plajă. Prea multă inerţie şi prea puţine amintiri. Prea multe priviri tâmpe în jur. M-am săturat de Mamaia. Anul ăsta mi-am dat seama. Îmi e dor de plaja de la 2 Mai. Aia este plaja copilăriei mele. Acolo totul îmi părea inepuizabil. Îmi e dor de discoteca din tabăra de lângă. De acolo noaptea, se auzea muzica. "Strumming my pain with his fingers, singing my life with his words, killing me softly with his song...". Fugees. Valuri şi "killing me softly". Aşa adormeam. "Round and round we go, each time I hear you say, this is the rhythm of the night...". Corona. "Rhythm of the night". Îmi e dor de drumul pe plaja dintre 2 Mai şi Vama Veche. Îmi e dor de ziua de la 2 Mai. Ziua fără timp. Îmi e dor de castelele de pe malul mării. Băi, ăştia la Mamaia n-au castele. N-au dig. N-au emoţii. Îmi e dor să mănânc şuberek pe plajă la 2 Mai. Îmi e dor de întâmplările pe care le uit puţin câte puţin în fiecare an. Îmi e dor de plaja de la 2 Mai.