Gay & Fest

În viaţa fiecăruia există un moment în care vrea să-i spargă capul cuiva. Durează câteva secunde. Şi nu se concretizează. De ce? Pentru că nu este un gest firesc. Cine stabileşte firescul? Cu asta te blochează homosexualii. Nu există un firesc individual. Firescul este general. Firescul este greu de explicat. Tocmai pentru că e firesc. Nefiresc este şi cel care primeşte cărămizi în cap şi cel care aruncă, pe ici pe colo, cu câte una pe la Gay Fest-uri. Ambii sunt la fel de penibili. Uniunea Europeană alocă bani mulţi luptei împotriva discriminărilor sexuale. Nu contează de ce. Contează că se întâmplă. D-aia ies ăia pe străzi. Să pară că fac ceva. Că organizaţiile lor nu încasează bani aiurea. Ies pe stradă ca la serviciu. Unii. Alţii ajung homosexuali că e mişto. E în tendinţe. Şi acum e momentul lor. Se filmează. Alţii nu sunt nici homosexuali nici lesbiene. Da' ies ca să fie moderni. Au auzit la televizor că aşa ajungi deschis la minte. Alţii ies că au un motiv să arunce o cărămidă. Ajung să fie cineva. Ei sunt ăia care dau cu cărămizi. Eu îi înţeleg şi pe George Michael şi pe Elton John. Băi ajungi la un moment în viaţă când nu mai ai miză. Ce să mai faci? Unii se droghează. Alţii se sinucid. Alţii se homosexualizează. Ciumpalacii constată. Şi zic că e la modă. Pe principiul, hai bă şi noi ca ăia. Tu stăteai acolo, eu stăteam aici. George Michael a compus "Jessus to a child". De aici încolo nu mai contează ce face.