Ce rămâne

Băi mi-a plăcut Pruteanu. Este unul dintre cei cu care îmi propuneam un interviu anul acesta. Interviul n-are să mai fie. A rămas conluzia. Este timp puţin. Era un om care participa pozitiv la viaţa mea. Fără să-l cunosc. Ce rămâne? Rămâne ce am reuşit să câştigăm urmărind. Cel din faţă. Ăla este urmăritul. Pruteanu mi s-a părut în faţă. Şi l-am urmărit. Ce rămâne? Argumentul. Asta rămâne. Vorbea tot timpul cu argumente. În general se vorbeşte haotic. Din inerţie. Şi degeaba. El avea argumente. Răspundea la întrebarea "de ce". Nu limba română mi s-a părut c-o apăra. Apăra firescul. Firescului îi este cel mai greu să-i răspunzi la întrebarea "de ce". Pentru că e firesc. Asta am învăţat de la el. Că trebuie să ştii să răspunzi la întrebarea "de ce?", chiar şi-n faţa firescului. Ce rămâne? Nu ştiu. Slow down. Cum zice prietenul Dj Andi.