Interviul cu Florin Chilian

Pe principiul au mai rămas câţiva. Mă ocup de ei anul acesta... Florin Chilian.

“Zece vieţi de-aş sta cu tine, tot ar fi puţine”. Este una dintre cele mai frumoase declaraţii de dragoste pe care am auzit-o. O ştim de la Florin Chilian. Urmează un interviu din România lui Florin Chilian. Urmează un interviu la finalul căruia, am zâmbit puţin. Cei 30000 de români chiar există.

Ai câştigat?
Sunt un câştigător. Am făcut sport de performanţă. Sunt multiplu campion. Locul doi e pentru arhivă. Am câştigat enorm de tare. Tot ce se întâmplă de când am renunţat la slujba aia imbecilă din cazino...

Ce erai acolo?
Un fel de inspector la jocurile alea de noroc. Mi-am dat seama că un imbecil îmi trăieşte viaţa. Din clipa în care am renunţat, am făcut o foame, nu vrei să ştii. De la o mie de dolari pe lună, în 1994, să ajung să-mi aducă pritenii de mâncare. Atât de rău a fost. Am renunţat la cazino şi m-am apucat de muzică, deşi, rămâne între noi, habar n-am de muzică nici acum. I-au chitara şi cânt.

Pe mine m-ai păcălit.
Îi păcălesc pe toţi. Din momentul în care m-am apucat de muzică şi m-am lăsat de cazino, fiecare clipă este un cadou.

Preferi gloria, banilor? Asta-mi pare c-ai făcut.
În primul rand îmi trăiesc viaţa aşa cum vreau. A venit şi confortul financiar. Eu sunt însă învăţat cu foarte rău. Am avut un singur atu. Mintea. Mi-am folosit-o în aşa fel încât acum să ajung să nu muncesc. Detest munca. Ce fac eu muzical, e o chestie care mă ajută pe mine. Că se revarsă şi asupra voastră, ţine de şansa unei mitocănii care se numeşte talent. Banii trebuiesc ca să trăieşti liber. Nu ca să ai bani.

Ce impresie laşi de obicei?
Ştiu ce vrei să mă întrebi. Sunt câteva reproşuri pe care mi le fac unii. Că nu ştiu să fiu suficient de curvă. Suficient de maleabil, în funcţie de discuţie. Dacă mă enervezi te înjur. Sunt însă foarte mulţi oameni de valoare care se regăsesc în discursul meu. Şi acum mi-am făcut eu un compliment. Mi-l asum. Detest modestia imbecilă. Nu sunt un modest. Sunt un om valoros, faţă de toţi neterminaţii ăştia. Nu mi-e ruşine că sunt isteţ. Sunt talentat. Numai eu ştiu câti ani am stat cu chiatara în mână. Neştiind muzică, cânt instinctiv. Aşa am învăţat să cânt şi la pian. Nu vreau să merg pe căreri bătătorite de alţii.

Vesel eşti?
Înţeleg sensul întrebării tale. Eşti isteţ. Nu sunt un om prăpăstios. Discursul meu ţine de multă obiectivitate. Cu toate astea, dacă n-aş fii fost un optimist, m-aş fii însurat cu o proastă cu bani şi aş fii plecat naibii din ţara asta.

Nu-ţi place România?
O ador. Încerc să mă ridic la valoarea unui demn locuitor al limbii române. Nu mă pot exprima decât în limba română.

Parcă sunt prea mulţi cei care vorbesc pesimist despre România.
Eu o ador. Oamenii de valoare de aici, au însă prea mult bun simţ, care duce la prea mulţi paşi în spate.

Şi în muzică, parcă e la fel. Se păşeşte cam mult şi se cântă cam puţin.
Nu discut despre colegii mei. Cu câteva excepţii. Holograf. Sunt o gaşcă care-mi place. Şi Paraziţii. Ăştia sunt cea mai vie întâmplare din muzica românească de după Pheonix. Ar trebui primiţi în Academia Română, dar nu cred că ar avea aştia de acolo, demnitatea gestului.

Revenim la ce spuneam. Cred că e mai uşor să nu-ţi placă.
Ce să nu-ţi placă?! Aaa… România?

Orice. E mai uşor să nu-ţi placă.
Poţi să nu fii de accord. Şi atunci există o soluţie. Dacă spui nu-mi place, atunci pare că s-a terminat. În România avem un om ca Mircea Badea pe care îl ador. Îl iau ca pe un medicament în fiecare seară.

Câştigi bani mulţi din muzica asta pe care o cânţi ?!
Da. Mulţi, însă depinde de orizontul de aşteptare al fiecăruia. Sunt două videoclipuri care m-au costat cât o casă. Cer foarte mult la concerte pentru că ştiu ce fac acolo. Am oameni foarte valoroşi lângă mine. Raymond Vancu. Cântă cu mine în concerte. Pe omul ăsta l-a luat Francis Ford Coppola asistent de sunet. Avem oameni de valoare în ţară. Nu prea îi folosim. Cer mult la concerte. Nu negociez. Ideea asta, mai demn decât atât nu pot s-o reliefeze decât ăştia din Ministerul Culturii.

Le-ai luat banii până la urmă?
Nu. Asta e justiţia. Dacă te uiţi ce se întâmplă şi cu Ilie Năstase, te doare capul. Problema e că acea campanie care a folosit piesa “Zece” fără acordul meu, a fost decontată cu 3 milioane de euro. Cineva din ministerul culturii a luat banii, ca autor al piesei.

Eşti un învingător care a pierdut.
Am învăţat de ceva vreme să renunţ la tot ce n-am. Asta mă fereşte de multe dezamăgiri. Nu vreau să câştig primăria, nu vreau Peleşul…

Copiii vrei?
Mi-aş dori. Trebuie s-o întâlnesc şi pe ”mă-sa”. Asta e cea mai mare problemă. Da, sunt un om norocos. Cred că o s-o găsesc până la urmă. Am trecut pe lângă ea de câteva ori.

Ai ratat?
Da. Sunt construit între 4 femei. Absolut senzaţionale. M-au făcut ceea ce sunt acum. Nişte personalităţi foarte puternice. Nişte minuni. Sunt norocos.

Există oameni norocoşi şi oameni ghinionişti?
Da. Vorbesc cu prieteni de-ai mei, oameni de afaceri, şi le zic că decât să-şi ia lângă ei pe unul deştept, mai bine să-l ia pe unul norocos. Ultimul prost. Da’ să fie norocos.

Eu cred că oamenii au şi noroc şi ghinion. Contează cât de mult “caz” fac din fiecare.
Eu am întâlnit oameni norocoşi pur şi simplu.

În general ai senzaţia că oamenii te înţeleg când vorbeşti cu ei?
Cei mai mulţi nu. Am în jurul meu însă nişte oameni extraordinari. Nu sunt mulţi. Cu ei mă înţeleg. Pe de altă parte am muzica. Muzica este un răspuns la o întrebare care n-a fost pusă niciodată.

De asta te-am apreciat la un moment dat. Mi-ai răspuns prin nişte câtece înainte să te întreb.
Mulţumesc. Ăsta e un mare compliment pe care mi l-ai făcut. Eu nu sunt poet. Povestesc de pe unde am fost. Eu nu inventez. Sunt un muncitor dăla tâmpit, cu târnăcopul în cuvinte. Eu am mizat pe oamenii inteligenţi şi neînfrânţi din ţara asta, când m-am apucat de muzică. Şi-am câştigat.

Românii de obicei, vor să aplaude manele. Succesul tău, pentru mine e un semn că mai sunt şi alţii.
Am mizat pe ei.

Revin atunci la ce ziceam mai devreme. Mie-mi place România mea. Există o Românie care-mi place.
La cât am mers prin ţara asta am avut bucuria să întâlnesc oameni mulţi de calitate. Sau mai bine oameni. Punct.

Când ai aplaudat ultima oară?
Aseară. La Mircea Badea.

Singur?
Singur.

Deci mai există o varintă a apluzelor. Alta decât aceea în grup.
Cred că valorizarea unor lucruri ţine de intimitate. Cine sunt eu să judec!?
Toată lumea judecă pe toată lumea, doar că se ascund în percepte biblice. Nişte dobitoci.

Cele 10 poruci. Mi-a plăcut ideea ta.
Am făcut pentru contemporani o chestie pe care “foarte fericitul” Daniel n-a făcut-o încă. Datorită mie, 30000 de oameni au acum în casă “cele 10 porunci”. Atât sunt vânzările mele la “decalog”. I-a dat peste cap şi pe ăştia de la Roton. În contextul în care vânzările au scăzut dramatic, eu am vândut bine.

Şi mă uit în continuare la tine să-mi dau seama. Cei 30000 de oameni chiar există.
Mai mult decât atât. Am dat în “Jurnalul Naţional” un număr de cont şi i-am rugat pe cei care au tras “Iubi”, primul meu album, de pe net, să doneze acolo contravaloarea lui. Să-l pot reedita.

Atunci să-mi dai şi mie contul.
S-au strâns în contul de la “Uniunea Compozitorilor” 21% din cât a costat. Asta este o coincidenţă dragă mie. Atât se zice că are sufletul. 21 de grame.

Ai văzut filmul?
Nu. Am citit cartea, înainte să apară filmul. Foarte mult le mulţumesc şi vreau să-i anunţ prin tine că o să organizez un concert la care bilet va fii extrasul de cont. Va fii un private. Am discutat-o deja cu Boncea. Ca o reverenţă pentru ei.

Ştii cum vreau să închei discuţia cu tine?
Nu ştiu. Tu ştii?

Nu. Da’ bănuiesc. Am să închei cu ce-ai povestit tu, la o emisiune pe Antena 2. Asta e concluzia care ţi se potriveşte cel mai bine. Dacă-ţi alegi o direcţie şi te îndrepţi cu încredere spre ea...
E un citat, da. E o chestie pe care regina Isabela i-a spus-o lui Cristofor Columb. “Pluteşte drept înainte şi dacă pământul pe care-l cauţi nu există, fii sigur că Dumnezeu îl va creea într-adins pentru a-ţi răsplăti îndrăzneala”. Asta m-a ajutat să trec peste momentele de prăpăstii şi emoţionale şi financiare şi fizice. M-a ajutat să merg mai departe. M-a ajutat să ajung în postura în care vii tu şi-mi iei un interviu.