Granzii intre ei

Buzăianu VS Gheorghe în revista Story

Prin 2001 în Marea Britanie rula un spot tv la un produs alimentar cu sloganul: “you either like it or you don’t ”. E bun şi pentru Gheorghe. Andrei determină păreri categorice. Dacă te hotăreşti că-ţi place şi te apuci să stai de vorbă cu el, nu simţi când trece o oră. Atât a durat interviul.

Ţi-a fost greu să “locuieşti” numele de Gheorghe?
Sunt cel mai vestit ”Gheorghe” al României. E destul de greu să fii Gheorghe. Nu mi-a plăcut să mă cheme Gheorghe. Când eram puşti vroiam şi eu nume mişto.

Cum e Cioroianu. Îmi sună bine Cioroianu.
Nu. Doamne fereşte! Are o conotaţie... nu-mi place.

Care a fost povestea certei cu Cioroianu?
M-am certat cu el, pentru că mi-a trântit nişte măgării.

În “off” sau “în direct”?
A încercat el să zică ceva şi în direct. Ştii ce e amuzant la ăştia care încearcă să zică ceva în direct? Că aşteaptă 2 sau 3 minute. După ce s-a terminat emisiunea a avut un fel de ieşire idioată. Nu-mi aduc aminte exact, da’ povestea era ceva de genul “băieţaşule, ai spus numai prostii, o să vezi tu ce-o să păţeşti”.

Eşti vindicativ?
Ţi-a plăcut cuvântul. Nu sunt. Dar pot să zic că am războaie clare. Am oameni, cum a fost Adrian Năstase, pe care mă concentrez. În afară de faptul că a fost personal, oamenii de talia lui Năstase au dreptul să fie şi periculoşi. Nu e cazul lui Cioroianu.

Presupun că n-ai să-mi spui ce ai personal cu Năstase.
Personal înseamnă şi că am luat-o personal. Sunt elemente personale pe care nu vreau să ţi le spun. Dar mai e şi faptul că, sub domnia lui Năstase, eu consider că România a devenit un stat mafiot.

Şi deci acum e mai bine.
E mai bine. Oricum oamenii ăştia au o problemă fundamentală. Probabil au trăit în familii nefericite. Probabil că au avut probleme în copilărie. Eu altfel nu pot să-mi explic imediata schimbare a oricărui om politic ajuns la putere în România. În 24 de ore omul ăla se transformă, dintr-un individ relativ normal, într-un monstru.

Nu ţine doar de politic. Oamenii ajunşi într-o ipostază a puterii se schimbă.
Eu la ei mă refer specific. Le ia cineva ceva din cap.

Pe tine nu te plictisesc oamenii ăştia cu care te întâlneşti seara în emisiune?
Unii da. Le şi spun. În general mă înconjor de oameni inteligenţi. Chiar dacă nu sunt de acord cu ei.

Senzaţia mea e că ai devenit mai rezonabil cu interlocutorii în emisiunile tale.
Da. Sunt.

De ce?
Pentru că oricând vreau, pot să rup capul oricui. Enervează-mă şi o s-o fac. E foarte uşor să desfiinţezi oameni. Mai complicat e să-i ”dezbraci”. De asta mă ocup acum.

Ai senzaţia că ceea ce spui acolo contează?
Asta e o stare confuză. E cu da şi nu. Ca să poţi să funcţionezi zici “da, contează”. După care îţi aduci umilinţele în conversaţie şi zici “sunt un băiat care vine la serviciu, îşi face datoria şi pleacă”. După care iar încep “totuşi sunt mutaţii în societate la care cred că am participat”. Iar vine umilinţa: “bă, mai taci din gură”.

Nu prea mergi la petreceri mondene.
Nu merg. Am fost acum de curând la una pentru că m-a invitat Mihaela Rădulescu. În rest ştii şi tu ce plictiseală e pe acolo.

Povestea cineva că-n anii 90’ la evenimente mondene mergeau Mihaela Rădulescu şi Dan Chişu. Mai des le-am văzut pe cele de la Trident acum.
Cine a zis asta a greşit. Exista o perioadă când la toate petrecerile venea Bianca Brad şi cred că cel mai “socialist” cuplu acum sunt Esca şi Eram.

De ce te-ai lăsat de radio? Eu te ştiam om de radio.
Este simplu. Pentru că în momentul de faţă nu prea am unde să fac un show radio. Radio nu merită să faci decât ”day by day”. Pe piaţă e foarte greu acum să faci alte produse decât cele 100% comerciale. Piaţa înghite mai greu “talk-ul”. Situaţia asta se prefigura de ceva vreme în momentul când am decis să mă retrag. Mă gândeam… eu oricum mă culc foarte târziu, m-am gândit să fac ceva de la 12 la 2 noaptea. Intervalul ăsta orar înseamnă off-primetime. E la balamuc. Câţi stau treji până la ora aia?! În day-time n-am timp să fac radio. O oră de radio îţi mănâncă minim 3 de viaţă.

Înseamnă că mai ai puţin de trăit.
Eh, las c-am trăit mult până acum.

Eu te bănuiesc că ai fi fost cel mai bun om de radio pe care l-a avut România.
Da. Am fost. De cum am venit în Bucureşti de la Constanţa, am dat drumu la radio să-mi ascult concurenţa. Atunci erau Răzvan Exarhu şi Călinescu. Ăştia erau monştrii în radio. Am zis: “Eu pe ăştia-i mănânc. N-am nici o treabă”.

Ce n-au cei de acum din radio?
N-au viteză. Nu umplu golul bine. N-au cuvinte. Nu se gândesc înainte de a intra în “live” la ceea ce au de gând să zică. N-au spontaneitate. Nu-şi controlează vocea. Nenumărate hibe, grave. Sunt oameni care la televizor ar intra nemachiaţi.

Unul din lucrurile pe care mi-l aduc aminte că-l faceai, era că ştiai să mizezi pe câte o piesă. Ţi-a plăcut Ozone înaintea mea.
Nu numai Ozone. Tone de comerţ...

”Nas ne dagoniat”.
Un hit transformat în România în megahit, cântat în rusă. La fel, cazuri specifice, gen ”Tarkan”. “Vama veche”, nu se cânta pe radio decât foarte rar. O parte din putere în radio constă în a vedea hitul înaintea celorlalţi..

De ce nu ţi-a plăcut Cristiana Răduţă?
Păi, de ce mi-ar fi plăcut?!

A scos o piesă nouă acum.
Am văzut într-o seară şi ce-am mai râs. Ştii ce e nasol la femeile astea frumoase pe care le vezi în timp?! Le vezi cum se urâţesc. La Mihaela Rădulescu, de exemplu, nu se vede pentru că a fost tot timpul pe sticlă.

Se spune că tărăşenia aceia cu urmăritul şi consumul de marijuana, bărbatu-său ţi-ar fi organizat-o, pentru că n-ai vrut să-i difuzezi muzica la radio.
Bobi. După mine, el a făcut-o. El, Năstase şi încă nişte băieţi. Putem s-o notăm şi pe Dana Năstase aici, care n-are idee cât rău i-a produs soţului şi cât de multe torpile îndreptate spre Năstase au avut-o pe ea ca ţintă.

Pot să cred că ăsta este motivul personal pe care l-ai avut împotriva lui Năstase şi pe care n-ai vrut să mi-l zici?
În momentul când intri în viaţa mea personală ce poate fi mai mult decât un motiv personal.

Mai fumezi marijuana?
De ce, vrei? Tu fumezi?

Nu. Mai fumezi marijuana?
Spune-mi şi mie care este măsura ta ca jurnalist dacă tu revii la un subiect care s-a petrecut acum 5 ani şi nu mai are relevanţă în prezent?

Nu dacă mai fumezi mă interesa. Era o întrebare subsecventă următoareia: E o greşeală să fumezi marijuana?
Ce înseamnă?! Ce vrei să mă întrebi cu asta?

Eu n-am fumat. Vreau să ştiu dacă e greşit fumatul marijuanei.
Din punctul meu de vedere trăim în talibanisme constante şi continue. Nu suntem în 2007. Preferăm să urâm decât să încercăm să înţelegem. Preferăm să condamnăm decât să încercăm să pricepem. Din punctul meu de vedere alcoolul e un viciu serios. Se fac crime din cauza lui. Sunt distruse familii. Iar statul stă cu fundul pe alcool şi tutun participând la aceste dependenţe. Gradul de pericol social reprezentat de alcool şi nicotină este infinit mai mare decât consumul de droguri uşoare. Nu rezolvă nimic când zic pe ecran “tutunul dăunează grav sănătăţii”. Ar putea să scrie “Excesul dăunează grav sănătăţii”. Atunci aş spune că viaţa fără excese este o creaţie meschină destinată decesului.

Uneori excesul determină decesul.
Acum trebuie să-ţi explic? Tu ai avea încredere într-un om care până la 35 de ani n-a făcut niciun accident?

L-aş privi curios.
Eu n-aş avea. Până n-ai dus maşina la limită, nu ştii s-o conduci. Eu am comis excesul, l-am înţeles, l-am asumat şi am tras învăţăturile lui.

Să-mi spui tu mie câţi oameni ar înţelege excesul.
Da’ ce e de înţeles în ceea ce vorbesc eu?!

Ai relaxarea unui om care a reuşit în viaţă. Ce războaie ai pierdut până aici?
Erorile profesionale mi le reproşez cu atenţie. La capitolul ăsta o să-ţi zic Antena 1. Da’ nu a fost un război. A fost o aventură.