Meet the Flinstones

"Aş vrea să fac ceva, aşa... să lucrez cu oamenii". Aşa îşi prezintă mulţi planurile de viitor. De aici reiese că nu vor să lucreze în domeniul agricol. Cam orice meserie ai alege urmează să lucrezi cu oamenii. Nu ştiu ce trebuie să-ţi doreşti în viaţă să ajungi să lucrezi la un ghişeu. Cu oamenii ce-i drept. Toţi sunt demni de consideraţie când îşi fac bine meseria. Cel mai bun măturător. Asta mi-a zis-o la un moment dat Johnny Răducanu. Românii nu-şi respectă meseria. Ţiganii au ciordit bine, până s-au apucat românii. Au stricat meseria. Există o Românie care mă indispune. Nimic nu se compară cu ultimele 5 minute din programul unei doamne plinuţe care lucrează la un ghişeu. O ştiţi. E veşnică. "Haideţi domne', stau după dumneavoastră să completaţi cererea. Mai am 5 minute şi mi se termină programul". "Despre asta e vorba. Mai aveţi 5 minute. Deci staţi după mine". Nu există viteză mai mare decât cea cu care îmi ia cererea completată din mână şi îndeplineşte 2, 3 formalităţi cu care îşi ocupă ziua. Şi totuşi. Ceva o pune pe gânduri. "Cum vi se spune dumneavoastră, Radu sau Buzăianu?". "Doamnă, puteţi să-mi ziceţi Radu". "Domne deci pe cerere aţi scris Radu Buzăianu domne. Care e numele? Radu sau Buzăianu", mă întreabă asta cu un ochi pe ceas şi celălalt pe cerere. "Buzăianu e numele. Radu e prenumele". "Păi scrieţi domne corect. Subsemnatul Buzăianu Radu. Se pune Radu înainte doar la persoanele cunoscute". Pre înseamnă totuşi, înainte. Cum e ea înaintea finalului de program. Prenumele. "Eh acum că mă cunoaşteţi pot să pun Radu Buzăianu. Sunt cunoscut". Mă urc în maşină. Îmi citeşte CD-ul. Şi începe o piesă. B52s - Meet the Flinstones. Deci se leagă.