VDTV

Sunt foarte exigent când mă uit la televizor. Asta şi pentru că ştiu câţi colegi de-ai mei talentaţi ar merita roluri importante acolo. Un prezentator trist ţine locul a sute de alţii mai talentaţi ca el. Sunt foarte exigent când mă uit la televizor. Pentru că ştiu ce pretenţii s-au avut de la mine în relaţia mea cu televiziunea. Am 24 de ani şi am lucrat până acum pentru 4 televiziuni. Deci ştiu ce spun. Aştept să regăsesc aceleaşi criterii intransigente de care am trecut eu. Este pe Antena 3 o emisiune care până acum părea să aibe un rost. A fost prezentată de Capatos, de una care mi-a plăcut şi apoi Liviu Stanciu. VDtv îi zice. Acum e una, Anca Florea. E un fel de Radio România Actualităţi pe teve. Vorbeşte alintându-se. Se învârte cu scaunu pe acelaşi principiu. Nu-i uşor s-o urmăreşti când se apucă să citească o ştire. Adică nu e puţin lucru. E nevoie de concentrare, răbdare şi intuiţie. Nasol este şi când pune întrebări. Răspunsul nu pare să conteze. Important e că a reuşit să pună întrebarea. M-am străduit vreo 20 de minute să-i găsesc naibii o calitate. Şi un rost. Nimic nu e mai trist ca un om care încearcă să-şi demonstreze că e simpatic. Băi şi totuşi trebuie să aibe o calitate. În afara celei de prezentator. Iat-o.