Conversaţii

În genearal îţi vine să întrebi când îl vezi pe unul de-l cunoşti, ce mai face. Nu că te-ar interesa. Da trei' să-i zici naibii ceva. El zice bine. Şi tu ce naiba zici acum?! Că nici nu vrei să dezvolţi, da' nici nu poţi s-o rupi la fugă. Situţia este complicată de-a binelea când şi el este în acelaşi timp în aceiaşi ipostază cu tine. Şi puneţi aceiaşi întrebare expeditivă, de-o dată. Şi pentru ca stupidul să ajungă la proporţii iremediabile trebuie să şi răspundeţi simultan, "mbine". Finalul antologic este categoric dacă unul se decide să rupă tăcerea cu un, "hai că mai vorbim". Este momentul potrivit pentru ca şi celălalt să-şi dea de tot împetec şi să răspundă, "da, ne auzim" şi să continue cu un "dacă e". Şi eu întreb oamenii ce mai fac. Din obişnuinţă. Iar când se ajunge să primesc întrebarea, zic că "bine". Din aroganţă.